O cheamă Irina Mocanu și poate fi, cu ușurință, numită mica artistă de 12 ani din Păulești, pasionată de Bach și Mozart. Prin intermediul clapelor, fetița scrie în fiecare zi câte o poveste despre pian și lacrimi de fericire. De la 6 ani, părinții au vrut să îi cultive latura artistică, motiv pentru care Irina a început la doar șase ani primele lecții alături de profesoara ei, Mădălina Panitescu.
Pe scenă, cu pianul în față, fata se simte ca o artistă. A participat la numeroase competiții și de fiecare dată s-a întors acasă cu premii, asta spre mândria părinților, dar și a celei care îi ghidează fiecare pas în universul fascinant al pianului.
Micuța a crescut ca un copil foarte muzical și impresionabil, de o sensibilitate aparte”, povestește Mădălina, cea care spune despre eleva ei că are niște însușiri aparte: „auz și talent absolut”.
Ca oricare copil care nu stia nici macar alfabetul muzical, fetița a pornit de la zero pe calea muzicii.
Citește și: La doar 14 ani, ploieșteanul Albert Vlădescu a primit premiul special de inventator din partea OSIM
Irina provine dintr-o familie cu patru copii, toate fete, toate cu înclinații artistice. Cu o mamă economist și un tată IT-ist, Irina crede că dragostea față de pian i-a fost insuflată de Dumnezeu. Acasă, la Păulești, are o pianină la care repetă în fiecare dimineață. Așa, spune adolescenta, știe că ziua ei va fi una senină și fericită.
Copila nu are telefon, deși face parte dintr-o generație dependentă de tehnologie. Nici nu își dorește, mai ales că are atâtea activități frumoase cu care să își ocupe timpul. „Pianul este viața mea. Nu m-aș vedea să treacă o zi fără să ating clapele. Îmi place să și pictez, să croșetez, să citesc, fac și patinaj viteză, adică am o viață plină”, povestește copila care își amintește și azi cum au fost primele lecții de pian și ce sfaturi a primit de la profesoara ei: „Clapele trebuie „lovite” cu vârful degetului, nu cu „pernița” acestuia. Ambele mâini trebuie ținute deasupra clapelor, indiferent că exersezi doar cu una dintre ele. Mâinile trebuie ținute relaxate, spatele drept, picioarele pe podea”, au fost primele învățăminte.
Au trecut de atunci șase ani, iar prahoveanca, la cei 12 ani pe care îi are, dă dovadă de o maturitate și o seriozitate ieșite din comun. Viața ei curge lin pe ritmuri de Bach și Mozart și spune că nu și-ar dori nicio secundă o altfel de copilărie.
„Fiecare concurs și fiecare concert a însemnat un pas în evoluția micuței prahovence. „ Mă gândesc deseori ce s-ar fi întâmplat dacă nu exista pianul. Cred că l-aş fi inventat. Atât de mult iubesc ceea ce fac”, a povestit Irina, care mai adaugă faptul că atunci când va crește și-ar dori „să învețe copiii”, adică să devină dascăl de profesie.
