Părintele protosinghel Valentin Mâțu este de aproape 30 de ani stareţul Mănăstirii Turnu, un sfânt lăcaş care a înfruntat veacurile şi căruia se străduieşte să-i redea strălucirea pe care o merită. Asta chiar dacă, în vara acestui an, un incendiu devastator a distrus casa egumenească și chiliile călugărilor. „I-am cerut lui Dumnezeu să mă ierte și i-am mulțumit că nu am pierdut niciun om” spunea, cu lacrimi în ochi, duhovnicul de la Turnu, nominalizat la Gala Comunității Prahovene, ediția 2023. Evenimentul de recunoaștere și de promovare a faptelor bune și a oamenilor care le-au realizat este organizat de Fundația Comunitară Prahova și Observatorul Prahovean și va avea loc pe data de 24 noiembrie 2023 la Ramatuelle. Află povestea sa în rândurile de mai jos.
Părintele Valentin a venit la Mănăstirea Turnu în luna august a anului 1997. A intrat în mănăstire în costum de blugi și a renunțat la visul de a-și întemeia o familie pentru a-l urma pe Hristos.
A ales, povestește duhovnicul, calea lepădării de sine încă din tinerețe și a primit o misiune grea: să refacă obștea de la Mănăstirea Turnu, unde biserica ridicată cu mai bine de 500 de ani în urmă de Vlad Țepeș arăta ca după un bombardament – năruită, cu acoperișul spart de aproape un secol, cu buruieni și bolovani împrejur, loc unde vacile din sat găseau odihnă umbroasă în arșița zilelor de vară.
A reușit, cu multă muncă, să reclădească. Mănăstirea are azi are chiar un centru medical pentru săraci și 600 de stupi cu albine. Lângă lăcașul de cult, pentru copiii abandonați au fost construite căsuțe de tip familial, care găzduiesc azi 18 orfani.
Un mare necaz s-a abătut, vara aceasta, asupra mănăstirii. Un incendiu devastator a distrus casa egumenească și chiliile călugărilor.
Starețul Valentin ne-a mărturisit că s-a gândit în noaptea aceea că nu va scăpa. L-a rugat pe Dumnezeu, în momentele în care flăcările înghițeau totul, să nu îi ia vreun om. Și nu i-a luat. Asta îl fericește cel mai mult. În rest, spune duhovnicul, „tot ce e bun lumesc, material, poate fi refăcut. Numai viața omului nu poate adusă înapoi”.
Și așa s-a întâmplat. O întreagă comunitate s-a mobilizat pentru a ajuta la refacerea construcțiilor care au ars. Zeci de obiecte bisericești s-au pierdut. O construcție neagră și înecăcioasă a rămas în urmă.
Singura pisanie săpată în piatră care atesta ctitorirea bisericii de către Vlad Țepeș a fost și ea distrusă în incendiul violent.
Cu toții, de la starețul Valentin, până la călugări și voluntari veniți să ajute, au luat și iau acest necaz ca pe încercare. De pe pereții înnegriți și distruși de foc, sfinții se văd și azi. E semn, spune starețul mănăstirii, că suntem datori să trecem și prin grele încercări de-a lungul vieții.
Patriarhia Română a donat 50.000 de lei. Bani vin, sub formă de donații, de la credincioși din întreaga țară. Speră starețul Valentin ca, până la finalul acestui an, chiliile și casa egumenească să fie gata „la roșu”. Restul, completează acesta, „doar cu Dumnezeu deasupra”.
Duhovnicul are un mare regret. În incendiul care a mistuit chiliile și casa parohială, a pierdut două obiecte tare dragi lui. Metania de la părintele Gherontie și epitrahilul părintelui Ilarion, ziditorul de suflete de la Crucea. „Aveau o însemnătate sufletească pentru mine. Nu valoare. Nimic nu are pentru valoare în afară de viața și sufletul omului. Și totul ne e dat de Sus”, mai spune starețul Valentin, omul care chiar sfințește locul pe care îl păstorește de aproape 30 de ani.
Dacă îți place povestea sa și consideri că merită recunoașterea comunității, votează pe www.galaprahovei.ro. Termenul limită pentru vot este 19 noiembrie 2023, ora 23:59.
