Au crescut într-o cămăruță din chirpici, într-un întuneric ce i-a durut fizic, dar mai ales sufletește. Sunt cei patru frățiori din Urlați, părăsiți de cei care le-au dat viață și care aveau datoria, cel puțin morală, de a-i face mari. Patru suflete crescute în sărăcie lucie de o bunică, Niculina pe numele ei, ce nu s-a îndurat să „îi dea la stat”. Niște nume, Denisa, Florin, Larisa și Melisa, dar, mai presus de orice, niște suflete. Unele mici, îngenuncheate mult prea devreme de ceea ce înseamnă durere, suferință și abandon. Niște copii pe care părea că nu îi mai vede nimeni și pentru care destinul urât fusese deja trasat. Asta până într-o zi…
„Cât de mult ne iubești?” A fost și rămâne întrebarea la care patru frățiori din localitatea prahoveană Urlați nu vor mai primi niciodată un răspuns. „Până la stele și înapoi!” Asta și-ar fi dorit să audă Denisa, Florin, Larisa și Melisa din gura celei care le-a dat viață și care a ales să îi abandoneze, plecând în lume cu un alt bărbat.
La fel a făcut și tatăl, un om pentru care „povara” creșterii a patru copii, ai lui, a fost prea mare.
Citește și: O casă pentru frățiorii din Urlați. Cei patru copii, abandonați de părinți și crescuți de bunică într-o cameră de chirpici, vă mulțumesc
Suflete nevinovate rămase să lupte singure într-o lume prea mare și prea dură
Fără iubire, fără afecțiune, fără sprijin, fără nimic din ceea ce merită orice copil. S-au maturizat înainte de vreme și au înțeles că „stâlpul” lor în viață rămâne bunica bolnavă și bătrână, căreia îi spun „mama”.
O femeie care nu s-a mai așteptat nicio secundă la o „barcă de salvare”, îngenuncheată fiind de sărăcie… Și care și-a dus greul în cei 10 metri pătrați din chirpici, două paturi, o sobă cu lemne, o măsuță pe care a stat un televizor, dar și cele două icoane la care frățiorii s-au rugat mereu, sperând într-o minune. Și-au dorit mult ca mami și tati să se întoarcă la ei, dar, cel mai mult, au vrut să nu îi mai „strângă” pereții cămăruței în care au trăit ani de zile, după ce așa zișii părinți au uitat că ei există.
Citește și: Cămăruța din chirpici trebuie să rămână o amintire pentru cei patru frățiori din Urlați, abandonați de părinți
Au mers și merg în continuare la grădiniță și la școală, sunt curați și au parte de multă dragoste din partea singurului om capabil să îi țină uniți și să le ofere cât de cât o familie. Au rămas împreună, deși Protecția Copilului s-a sesizat și a vrut să îi ia și să îi ducă la centru. Bunica, însă, a luptat cu toate forțele ei ca asta să nu se întâmple, deși sărăcia era singura certitudine din viața ei.
Înainte să învețe să zâmbească, aceste patru suflete au învățat ce e greul. Ce înseamnă să împarți o bucată de pâine, ori să ai puterea de a zâmbi amar când știi că cei care te-au adus pe lume s-au descotorosit de tine ca de o haină fără de valoare.
Denisa, Florin, Larisa și Melisa au azi 4, 6, 7și 8 anișori. Știu ce înseamnă să împarți punga de pufuleți atunci când ți-e foame
Și mai știu ce înseamnă să dormi înghesuit, visând la o copilărie frumoasă, ori cât de greu e să îți faci temele pe un scaun care îți îngenunchează sufletul, dar și coloana. Au simțit frigul, dar și lipsa hainuțelor și jucăriilor. Însă, mai ales, știu ce înseamnă abandonul. Un cuvânt dur, care rupe în bucăți sufletul unui copil, oricare ar fi el.
Acolo unde „mami și tati” s-au dat la o parte au intervenit oamenii buni
După ani de suferință, cei patru copii din Urlați au simțit cum rugăciunile lor devin realitate. Acolo unde mami și tati s-au dat la o parte și nu au mai vrut să știe nimic despre sufletele cărora le-au dat viață, au făcut o minune oamenii străini, dar cu suflet mare.
100.000 de euro și visul devenit realitat pentru cei patru frățiori din Urlați
Căsuța „4 Fantastici” e gata. 100.000 de mii de euro a costat visul unor frățiori și al unei bunici care încă nu realizează că ceea ce trăiește este real. Bogdan Mache, omul care a luptat pentru a mediatiza cazul acestor copii, e azi mândru. A reușit, datorită unei comunități atât de frumoase, să „repună pe șine” trenul ce părea pierdut pentru patru copii, condamnați parcă să nu aibă un viitor așa cum ar fi meritat.
Din 1 octombrie, pereții cămăruței din chirpici nu mai „strâng”
Sărăcia nu îi mai macină, nici lipsurile, nici neputința. Abandonul va durea mereu, dar Denisa, Florin, Larisa și Melisa știu că se vor avea mereu unul pe celălalt și, mai presus de toate, au înțeles că acolo unde părintele „dă cu palma” prin neglijență și abandon, intervin zeci, sute de suflete bune, care țin loc de familie.
