Alexandra, Georgiana și Valentin. Cei trei frățiori din comuna Brazi, crescuți de un tată care „dacă nu are morți de îngropat” nu le-ar putea pune micuților pâine pe masă. Cei trei frățiori, abandonați de mamă, și a căror viață se scurge greu, printre morminte și eternitate. Au fost atâția oamenii dornici să îi fie alături lui tata Nicolae. Un bărbat chinuit, cu două mâini umflate de muncă. 30 de ani de când sapă morminte și se roagă la Cel de Sus să îi fie și lui …un pic mai bine.
Mare dorință a fetițelor, Alexandra și Georgiana, era să aibă o baie. Să nu mai fi nevoite ca, prin frig, noroi sau zăpadă, să iasă din cămăruța dărăpănată și să meargă la toaleta improvizată din fundul curții.
Marea dorință a lui Valentin, copilul de doar 8 ani, este, în continuare, să o revadă, într-o bună zi, pe …mama!
Dacă dorința băiețelului nu stă în puterea oamenilor de bine, nu același lucru se poate spune despre visul pe care surorile lui Valentin îl aveau. Și care a devenit o realitate atât de frumoasă. Baia copilașilor din comuna Brazi este gata.
Acum, micuții nu vor mai fi nevoiți să tremure de frig când se spală sau când merg la toaletă. Ceva atât de firesc, atât de normal pentru cei mai mulți dintre noi, dar atât de greu de atins pentru cele trei suflete nevinovate.
Veștile bune pentru copii crescuți pe aleile cimitirului din comuna prahoveană Brazi nu s-au oprit aici. Tot datorită sufletelor nobile, tata Nicolae, părinte unic pentru trei copii, dintre care doar unul al lui, a primit și lemne pentru a trece cu bine peste această iarnă.
Alexandra, Georgiana, Valentin. Copiii groparului de la Brazi. Suflete inocente crescute de un tată cu inimă de aur. Copii care, datorită oamenilor cu suflet mare au acum televizor, alimente, hăinuțe și rechizite. Au o baie a lor. Au lemne pentru foc, ca să nu înghețe în cămăruța lor la iarnă.
Copilăria tristă a devenit, parcă, un pic mai ușor de îndurat. Se aleargă, în continuare, printre morminte și eternitate, alături de bunul lor tată. Dar parcă, de acum, întrevăd și frumosul pe care orice copil îl merită. Încep să spere. Să prindă curaj și încredere în oamenii vii, cei care le arată că le sunt aproape aici, pe Pământ. Cei care, după posibilități, le arată că nicio sărăcie nu poate omorî o copilărie.
sursa -România fără gură