Ziua se arăta a fi una frumoasă, în ciuda previziunilor meteo, motiv pentru care am decis să facem o plimbare lungă pe faleza Buzăului, la Berca. Știu, o să spuneți că termenul de faleză, nu prea se potrivește cu malul unui râu precum Buzăul dar, credeți-mă, că odată ajunși acolo, vă veți schimba total preconcepțiile, ca subsemnatul. Am făcut înadins și câteva poze doveditoare, pentru a-mi întări afirmația
.
Urmare de AICI
Așa se face că, după un mic dejun copios, în care gazdele noastre s-au întrecut pe ele, destoinic îndestulând masa cu roșii cărnoase din cele cu gustul copilăriei, atunci culese din grădină, ouă fierte, degrabă scoase de sub găinile nedumerite, salată de vinete aprig frecată cu ulei, tocată la satâr de lemn și amestecată cu ardei copți la foc de lemne, brânză din cea tare de la mini-ferma unei vecine, șuncă și mușchi de casă, pregătite iarna trecută din purcelul din coteț și câte și mai câte alte bunătăți, de care, doar aici, la țară, poți avea parte; ei bine, după toate și toate acestea, iacătă-ne într-un final, plecați la drum.
Faleza Buzăului și satul de paiantă
Faleza Buzăului este o construcție nouă, reprezentând rodul unei idei de investitie comunitară care ar face mândră orice localitate din România, nu doar pe cea din Berca. Este pur și simplu vorba de punerea în practică a proiectului de reabilitare a unui vechi drum înfundat, improvizat cândva din grohotiș și macadam, drum ce ținea paralel cu răul Buzău și care cu timpul se transformase într-un fel de groapă comunală, plină de gunoaie, mărăciniș și moloz, ceva foarte asemănător (păstrând proporțiile) cu ceea ce vedem noi ploieștenii, azi, pe râul Dâmbu.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.
