Când spui Azuga, spui obiective cu o încărcătură istorică seculară. Unul dintre ele și o fântână monumentală ridicată la 1906 de către Nestor Urechia, inginer dirigent al căii naționale Câmpina – Predeal. Vizibilă de pe DN1, fântâna este o replică după aceea a meșterului Manole de la Curtea de Argeș. Ridicarea ei s-a făcut la celebrarea a 40 de ani de domnie a lui Carol I.
Fântâna monumentală a lui Nestor Urechia se află pe partea dreaptă, cum mergi din Bușteni către Azuga. În prezent, nu mai are apă, însă, se povestește, pe vremuri, călătorii de altădată, însetați, se opreau aici și se odihneau preț de câteva minute.
Ridicată în cinstea a 40 de ani de domnie a lui Carol I
Chiar dacă, la o primă vedere, tinzi să o ignori sau, cel mult, să te întrebi oare care i-o fi istoria, fântâna monumentală de la Azuga, copiată după cea de la Curtea de Argeș, duce cu ea și o poveste ce merită cunoscută.
Inscripția de sus, și azi vizibilă, sună astfel:
„ În sărbătoritul an al 40 -lea al glorioasei domnii a celui dintâi rege român, Carol I, ziditu-sa această fântână, în satul acesta, Azuga, în care acum sporește munca românească, iar pe vremuri se numea Între- Prahove și era loc pustiu, înconjurat de codrii nepătrunși, de se adăpau, fără teamă, cerbii în acest izvor”. Dedesubt, într-o firidă, se mai vede scris: „Ministerul Lucrărilor Publice. Din îndemnul ministrului Ioan C Grădișteanu s-a executat această lucrare de către inginerul căei naționale, Nestor Urechia, în anul 1906”.
Deasupra fântânii este construit, din piatră, un mic mausoleu, în interiorul căruia arde mereu o candelă, în amintirea eroilor Batalionului II din Regimentul 4 Ilfov, căzuți la datorie în luptele din toamna lui 1916, unde au stat pe poziție 34 de zile. Nu mai este deloc întreținut, din nefericire pentru profunda semnificație pe care o are.
Fântâna monumentală a stat și ea mult în paragină până când, în urmă cu aproximativ 4 ani, a fost reabilitată. Autorități, agenți economici și localnici din Azuga s-au ocupat de refacerea părții superioare a obiectivului, mai exact acoperișul din șindrilă și asta pentru păstrarea arhitecturii tradiționale.
Rolul construcției – adăpătoare pentru animale
Cum menționam, fântâna a secat, însă cercetătorii locului au povești interesante despre istoria ei. Se pare că de aici, în trecut, se adăpau vitele la întoarcerea de pe islazul dinspre Bușteni. Construcția a avut acest rol de la bun început, fiind dotată cu o adăpătoare largă pentru cai și vite, în care apa se scurgea prin două țevi metalice. Alimentarea se făcea de la un izvor captat la câteva sute de metri distanță și cu aproape 100 de metri mai sus decât fântâna. Era apă curată și limpede, de munte.
Cu ani în urmă, țeava s-a colmatat, alunecările de teren au scos-o deasupra nivelului drumului și, pentru că oricum nu mai transporta apă de izvor, a fost tăiată de ciobanii cărora le încurca drumul căruțelor spre stâna din Sorica. „Vânătorii” de fier vechi nu au iertat-o și au scos porțiuni atât de lungi din ea, încât a rămas doar amintire. De toate acestea își amintește azugeanul Răzvan Neagoe în scrierile sale.
Îngropată lângă fântână a fost descoperită și o bancă din piatră veche, evident, de peste 100 de ani.
În lungile staționări pe care le implică, de ani de zile, ceea ce înseamnă trafic pe DN1, o oprire la fântâna monumentală de la Azuga este binevenită. Locul are o istorie pe care cel bine o înțelegi încercând să o …asculți chiar la fața locului.
sursa foto -pasiintimp.wordpress.com
Această lucrare i se datorează EXCLUSIV ing. Mihai GRAMA din Azuga, care a realizat lucrarea în întregime. Fondurile au venit numai din familia dumnealui.