Oricât de greu ne-ar fi, se pare că ceva nu poate fi furat de la această nație: se numește simțul umorului.
Nu există eveniment public cu impact major, care să nu fie luat la țintă de români. Umorul este cel care a descrețit frunțile românilor în cele mai grele, mai negre momente ale istoriei.
De la savuroasele texte ale lui Caragiale, pe care le simțim mereu actuale, de la bancurile spuse pe la colțuri, de teama Securității lui Ceaușescu, până la glumele și grafica zilelor noastre, nimic nu s-a schimbat.
Poate că nu toți avem acest simț al umorului dezvoltat, poate că unele glumițe ies din zona de calitate și merg spre spre vulgaritate, dar toate au un element comun: nevoia de a ridiculiza tot ceea ce societatea românească a generat mai rău.
Unele dintre ”glumele” internauților par sinistre, dar poate fi ceva mai sinistru decât umilirea unei națiuni?
