Azi ninge în Ploiești. Ninge așa cum n-a mai nins demult. Sunt copii de grădiniță care nu au văzut în viața lor atâta zăpadă la Ploiești. Iar cei mai mari… își aduc aminte cât de cât.
Probabil că nu va dura mult zăpada asta (spre bucuria unora), dar, atât cât va dura, copiii trebuie lăsați să se bucure de ea.
Ne-am învățat prea protectori, chiar exagerați în unele cazuri. Avem impresia că odraslele noastre sunt din sticlă și că se vor sparge la prima atingere. Da, sunt mai sensibili decât eram noi la vârsta lor, dar sunt așa tocmai pentru că îi ferim prea mult.
Astăzi am aflat cu stupoare că unele școli din oraș și-au încuiat ușile pentru ca elevii săi să nu poată ieși în pauze la zăpadă. De ce? Pe motiv că „se accidentează”.
Îngrijorarea profesorilor este rezultatul panicii exagerate a părinților și a faptului că orice școală, în cazul unui accident (un elev a căzut pe gheață și și-a rupt piciorul în curtea școlii), părinții pot da școala în judecată. Exact ca în America… Să sperăm însă că nu vom ajunge ca în America și în ceea ce privește regimul armelor. Nu ne-ar plăcea, nu?
Am văzut astăzi părinți care nu își duc la grădiniță copiii pentru că e „frig și zăpadă… poate trece până luni…”.
Pe grupurile de whatsapp ale copiilor de gimnaziu se fac planuri pentru plecat mai devreme la școală. Să se întâlnească, să facă om de zăpadă, să se bată cu bulgări. Unul din ei anunță: „Pe mine nu mă lasă mama. Că, dacă mă ud, cum stau la școală așa până diseară?”. Deci nici lor nu le ies planurile… cel puțin nu tuturor.
Dincolo de haosul din oraș, dincolo de incompetența autorităților, dincolo de nemulțumirea cetățenilor care se chinuie să ajungă unde au treabă, este bucuria copiilor de a avea parte de zăpadă adevărată la ei în oraș.
Deși suntem tentați să îi oprim, să îi protejăm, ne e teamă că se pot accidenta sau pot răci, haideți să-i lăsăm să se bucure de prima zăpadă adevărată din ultimii ani. Au dreptul ăsta!
