Autocarul ”Visuri la cheie” s-a oprit pe străduță dîn Câmpina. Echipa uneia dintre cele mai urmărite emisiuni TV, difuzată de Pro TV, îi va reface căminul unei fetițe greu încercată de viață.
Povestea ei, scrisă de Liliana Maxim Minculescu, a fost publicată și de observatorulph.ro, în decembrie anul trecut, sub titlul Abandonată la șapte luni, Iulia a renăscut în casa unui asistent maternal din Câmpina:
Avea şapte luni, se afla abandonată într-un centru de plasament şi era o mână de carne şi suflet „biciuită“ de probleme de sănătate. Viitorul era sumbru pentru Iulia Vîlcu. Nu ştia ce este îmbrăţişarea unui părinte. De existenţa ei nu se bucura şi nu-i mulţumea lui Dumnezeu nimeni. Un suflet părăsit care nu putea nici măcar să plângă.
Dar Dumnezeu a lucrat, de această dată, prin mâinile asistentului maternal Maria Manta (62 ani), din Câmpina, căreia i-a fost dată Iulia.
Citește și ”Visuri la cheie” revine la Pro TV cu un nou prezentator
Maria Manta s-a îndreptat către această meserie după ce-a rămas fără serviciu. Avea un băiat de crescut, care atunci avea zece ani, iar alternativa pe care-a văzut-o ca să scape de aceste probleme a fost acest gen de asistenţă. Primul copil de care a avut grijă i-a fost luat după un an, când părinţii biologici şi-au adus aminte de el. „Am suferit mult după Marinică al nostru. Băiatul meu şi noi am plâns mult după acest copil. Sper să-i fi fost şi să-i fie bine în familia naturală“, ne-a mărturisit femeia.
„Ea este surioara mea!“
La puţin timp a venit întâlnirea cu Iulia. „Avea şapte luni şi 2,5 kilograme. În fişa medicală scria că are probleme simple. Când a văzut-o medicul de familie mi-a spus că situaţia e mai dificilă decât mi-a fost prezentată. Dar Teo, fiul meu, mi-a spus ferm că «mami, ea este surioara mea»! Şi aşa a rămas“, ne-a povestit Maria Manta.
Din asistent maternal, care îşi dorea o ocupaţie care să-i asigure un venit sigur lunar, femeia s-a transformat în MAMĂ pentru Iulia, o mamă care luptă pe toate fronturile pentru a-şi vedea copilul bine. A luat doctorii şi spitalele la rând, s-a împrumutat de unde a putut şi a mers din datorie în datorie, până în prezent, pentru a-şi vedea fata bine. „A fost diagnosticată cu multe. Am dosare întregi cu fişe. Avea întârziere în dezvoltare, tetrapareză spastică, scolioză, mâinile au tendinţa de a se face «aripi de pui», are probleme şi cu ochii… A avut şi am avut, împreună, multe de pătimit“, ne-a spus Maria Manta.
Cum arată apartamentul din Câmpina renovat de echipa ”Visuri la cheie”. Povestea familiei Jitaru
Până la doi ani, Iulia n-a mers, n-a vorbit. Momentul în care s-a ridicat şi a păşit a fost primit cu multă bucurie, fiind o primă victorie a fetei în lupta cu problemele de sănătate. Au început să iasă şi cuvintele. „Era sărbătoarea «Sfântului Gheorghe» şi era lângă pat când am auzit-o spunând TA-TA. Iar, de atunci, şi-a dat dat drumul şi la vorbă“, ne-a povestit Maria Manta.
Au continuat însă şi nesfârşitele şi costisitoarele drumuri la spitale. Are, până acum, şapte operaţii. Toate au fost o punte de încercare pentru că au fost intervenţii dificile. Dar au trecut…
Pentru Iulia, nu durerea fizică a fost cea mai cruntă, ci cea a pierderii, în urmă cu opt ani, a tatălui ei şi, recent, cea a bunicului. Pentru că a pierdut suflete care au acceptat-o şi-au iubit-o necondiţionat.
Pasiuni şi rezultate
În ciuda handicapului fizic, luptătoare noastră este un copil isteţ, un copil care are pasiuni, care are visuri. A fost dată, la vârsta de opt ani, la o şcoală normală, iar din clasa a V-a şi-a descoperit o primă pasiune: Limba Germană. Deşi la început a privit-o ca pe-o încercare greoaie, cu ajutorul meditaţiilor, a pregătirii intensive, Germana a devenit a doua limbă pe care o vorbeşte fluent. A mers la concursuri, la olimpiade, iar rezultate au fost printre cele mai bune. Şi-ar fi dorit să urmeze liceul la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu“ Câmpina, acolo unde a învăţat în anii de gimnaziu, dar matematica i-a pus beţe-n roate. Este acum elevă, în clasa a IX-a, la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu“ din Breaza. Îi place şcoala, are note foarte bune, este ajutor de bază pentru profesoara de Informatică, dar îi este greu cu naveta. În primele săptămâni, mama ei mergea s-o ducă şi s-o ia de la şcoală. „Iulia are şi scolioză, nu poate ridica, trebuie să nu fie lovită, iar în înghesuială orice era posibil. Eu făceam patru: două dimineaţa, alte două când termina programul. Ea avea gratuitate, dar eu nu. Aşa că ne-am grupat vreo trei părinţi şi am negociat cu un taximetrist să meargă să-i ia şi să-i aducă de la şcoală, iar fiecare plătim câte 15 lei/zilnic“, ne-a mai spus mama Iuliei.
Poate că nu este o sumă mare, dar când ai o pensie de 1100 lei, din care pe jumătate ţi-e pusă poprire pentru că de-a lungul timpului ai cheltuit averi prin spitale şi la medici, iar datoriile acumulate sunt peste 20.000 lei, când cheltuielile casei se ridică la câteva sute de lei, orice ban contează. „Luna trecută am rămas cu 100 de lei din pensie, după ce mi-au fost oprite toate restanţele: poprire, impozite. Mai sunt cei 600 de lei pentru plasamentul Iuliei, 200 de lei alocaţia ei şi când şi când bursa socială. Îl am şi pe băiatul meu la Bucureşti şi, recent, s-a ales şi ales şi el cu hepatita B. Dar în ciuda problemelor pe care le are şi el, ne ajutăm cu 50, 100 lei, cum avem, cum putem“, ne-a declarat femeia. Ca să nu le vină facturile prea ridicate, în casă ţin centrală pe 16-17 grade…
Iar Iulia mai are nevoie de multe: şedinţe de recuperare la un bazin de înot, noi analize, încălţăminte specială etc.
A doua viaţă
În această familie, Iulia s-a născut a doua oară şi aici a început, cu aliaţi de nădejde să înfrunte toate greutăţile. Aici i s-a dat liber la a visa, la a-şi dori. Nu poate să facă sport, dar este fan Dinamo. Îi place la nebunie Alina Eremia, iar acest lucru se vede din pereţii tapetaţi cu postere ale artistei, cu revistele care o au pe copertă. Şi-ar dori s-o cunoască, s-o îmbrăţişeze, să-i spună că a savurat pe nerăsuflate lecturile recomandate de ea pe paginile de socializare, să cânte împreună piesele pe care le ştie integral… Şi-l aşteaptă pe Moş cu un brad înalt, de peste doi metri, în care, conform tradiţiei familiei, ea să pună vârful. Iar sub brad şi-ar dori un laptop, pentru că, în prezent, se chinuie cu un calculator pe care-l are de când era fratele ei adolescent. Dar cel mai mult ar bucura-o un bilet la unul dintre concertele Alinei Eremia.
I-ar plăcea să mediteze copii la Germană, să se pregătească astfel şi pentru ceea ce vrea să devină mai târziu – profesoară -, iar din banii obţinuţi să-i reînnoiască bucătaria mamei ei: „Îşi doreşte cratiţe noi, veselă nouă, dar mereu spune…«altă dată, nu-s o prioritate»“.
Şi-ar dori să nu-şi mai vadă mama suferind. „Ea este TOTUL pentru mine. Ea şi Teo sunt familia mea! Ce dacă n-avem acelaşi sânge şi acelaşi nume…Mama este omul care ştiu că este lângă mine, ştiu că este acolo când am nevoie de ea, când vreau să vorbesc cu ea. Este MAMA şi este îngerul meu păzitor, dar aici, pe Pământ!“, ne-a mărturisit Iulia, încercând să-şi ascundă emoţiile.
Cine vrea să se implice în acest caz, o poate face cu bani, alimente şi cu tot ceea ce e prins în text. Iulia are nevoie de multe: de la şedinţele de recuperare, încălţămintea specială, saltea specială până la micile visuri care i-ar face adolescenţa mai frumoasă.
Maria Manta este un OM care ne oferă o lecţie de viaţă. A luptat şi luptă pentru un copil care nu este al în ei, în acte, dar pentru care are aceeaşi iubire ca pentru propriul fiu. Poate că este momentul să-i întoarcem, cu mica noastră măsură, răsplata pentru faptul c-a salvat un suflet, că l-a redat societăţii atât de frumos! ((foto autocar Visuri la cheie, Ștefan Mușoiu)
Galerie FOTO (sursa: Cristi Minculescu)
Iulia alături de mama ei
Așa arată casa în care locuiește Iulia și cea care i-a devenit mamă