Doi copii au fost schimbați, pe 9 februarie, la maternitatea din Ploiești din cauza unui lung șir de erori. Cristian Ioniță (42 de ani), părintele uneia dintre fetițe, a acordat Observatorului Prahovean un interviu în care a povestit prin ce șoc a trecut, alături de soția lui, când și-a dat seama că bebelușul lor se afla în brațele unor persoane necunoscute. Cazul este cu atât mai grav cu cât este vorba de primul copil al familiei Ioniță, adus pe lume după 10 ani de operații și tratamente chinuitoare și costisitoare.
Reporter: Cum s-a ajuns în această situație?
Cristian Ioniță: Pe 9 februarie, soția mea a născut-o pe Raisa Ioana. Totul a decurs normal, până pe 12 februarie, ziua externării. Pentru că în aceeași zi era operată și mama mea, i-am spus soției să solicite amânarea externării până spre după-amiază. Menționez că la ora 12,30 soția mea a fost să alăpteze fetița noastră.
Ce s-a întâmplat la externare?
În jurul orei 15,10 am ajuns cu soția mea pe un hol, așteptând copilul pe care trebuia să-l îmbrăcăm și să-l ducem acasă. Eram amândoi extrem de emoționați. Ne-am dorit foarte mult acest copil, mai ales că ne-am confruntat cu dificultăți medicale mai bine de zece ani. Eram foarte fericiți. La un moment dat a ajuns la noi o doamnă asistentă cu un căruț în care era o fetiță. Când am văzut-o, chiar am glumit că pare mai mică decât o știam. Doamna ne-a poftit în sală pentru a schimba copilul. Ne-a predat actele și ne-a cerut hainele Raisei. Soția mea și-a dat seama imediat că nu era copilul nostru și i-a spus asistentei că ne-a adus un alt bebeluș.
Ce a spus angajata maternității atunci?
Asistenta a insistat că e copilul nostru și a început să o îmbrace, grăbindu-se să ne-o predea. Soția mea i-a explicat că fetița noastră avea câteva semne distinctive, la buze, la ochi și o altă culoare a părului. I-am arătat poze cu fetița noastră pe care le aveam în telefon, fiind evident că era și o diferență de fizionomie. Știți ce a făcut atunci? A început să o tragă pe fetiță de obraji, ca și când era din plastilină și o modela, doar-doar să ne convingă că e a noastră.
Cum a reacționat soția dumneavoastră?
A început să resimtă șocul și a izbucnit în plâns. Repeta că acela nu este copilul nostru. Atunci m-am uitat la brățara copilului, care nu coincidea cu brățara mamei și nici cu fișa medicală de externare.
Asistenta a insistat că nu e o problemă?
Culmea, da! Mi-a spus că a încurcat brățările când le-a făcut baie la copii. Atunci am întrebat-o dacă i-a făcut baie Raisei în cele două ore scurse de la alăptare? Și s-a pierdut…Am mai luat odată actele la verificat și am observat că printre ele se număra și talonul care stă la patul copilului. Acolo era trecut numărul de identificare al brățării, cu altă greutate, alt prenume, alt medic. Doar numele de familie, Ioniță, coincidea. Atunci asistenta ne-a lăsat cu copilul în sală șia plecat. M-am dus ea, deși insista să nu o urmăresc. Am ajuns la etajul al șaselea, unde am început să strig pe hol să mi se dea copilul! Atunci a ieșit pe hol o doctoriță și m-a întrebat ce se întâmplă.
Ce a urmat?
După ce i-am explicat prin ce trecem, mi-a spus că așa ceva nu este posibil, însă a chemat și alte asistente și am coborât cu toții la sala unde era copilul. Soția mea era în stare de șoc și plângea. După ce a cântărit copilul și a văzut că este o diferență de aproape o jumătate de kg și a verificat documentele, doamna doctor le-a spus celor prezenți că avem dreptate. A încercat să o liniștească pe soția mea, apoi, de față cu noi, au fost sunați ceilalți părinți să aducă înapoi fetița noastră pentru că s-a produs o încurcătură.
Ceilalți părinți erau deja acasă cu copilul dumneavoastră?
Da, au ajuns cu copilul nostru acasă la ei, la Gornet Cricov.
Și au fost de acord să revină la maternitate?
Da! Eu am insistat să fie sunați de mai multe ori pe drumul spre Ploiești să mă asigur că ne vom recupera copilul. În jurul orei 17, au ajuns cu Raisa noastră părinții și nașii copilului lor. Atunci soția mea a început să le explice și lor semnele distinctive, culoarea părului, fizionomia diferită.
Și care a fost reacția lor?
Vă dați seama că erau supărați. I-au reproșat asistentei care făcea externările, citez din memorie: ce-ați făcut doamnă, ne-ați băgat copilul altuia pe gât? Nu am discutat prea mult cu ei, dar ne-au povestit că atunci când asistenta le-a dat copilul nostru l-a îmbracat repede și l-a predat fără a face verificări. Oamenii și-au dat seama când au ajuns acasă că era un copil mai mare și că avea altă culoare a părului. De aceea au venit cât au putut de repede la maternitate.
Ați reușit să discutați cu cineva din conducerea maternității despre acest incident?
Foarte greu! În ziua aceea nu știau cum să fugă de noi. A doua zi am reușit să vorbesc Călin Boeru, șeful secției de Obstetrică-Ginecologie. Culmea, mi-a recunoscut că nu este prima dată când greșește persoana care ne-a încurcat copiii. I-am reproșat că nu s-a făcut o evaluare a fetiței noastre pentru timpul în care a lipsit din maternitate, că transportul nu s-a efectuat cu o ambulanță, mai ales dacă se întâmpla ceva pe drum? și că soția mea nu a avut sprijin psihologic în perioada în care copilul a fost departe de ea.
Și ce v-a răspuns?
Că nu există niște proceduri clare în astfel de situații, că nu avea rost să apeleze la salvare, răspunsuri care vă spun sincer m-au dezamăgit.
Până la urmă care a fost scuza lor pentru incident?
Că a fost o zi solicitantă, având 11 copii la externare. Dacă și asta înseamnă un volum mare de muncă pentru o maternitate precum cea de la Ploiești…ce să mai zic?
Reamintim că, în ziua incidentului, Călin Boeru, șeful maternității, a declarat pentru Observatorul Prahovean: „Eu nu am mai întâlnit situația aceasta… a fost și un complex de coincidențe: aceeași zi de naștere, același nume, același sex al copilului și astfel a fost posibil un asemenea incident… Dar bine că s-a rezolvat. Asta e important!”