Nadia Dumitrașcu are 46 de ani. Este o prahoveancă ce lucrează încă de la 18 ani în croitorie. Cea mai mare provocare pentru ea a fost munca neîntreruptă, de trei zile, pentru a onora o comandă de… 100 de metri. O comandă în roșu, galben și albastru.
La drapelul României, Nadia a lucrat la foc continuu. S-a simțit, la fiecare împunsătură a acului, fiecare bridă și fiecare gaică cusută, mândră că este româncă. A fost o muncă titanică, mai ales că s-a descurcat singură, în fața mașinii de cusut, cu cei 300 de metri de material. 100 în roșu, 100 în galben și alți 100 în albastru.
Nadia Dumitrașcu e mândră că e româncă, prahoveancă, mai exact câmpineancă, în fiecare zi, nu doar de 1 Decembrie. Crede că tinerii s-au îndepărtat puțin de limbă, popor și patriotism, „furați” fiind de mirajul Occidentului. Ține de cei mari, spunea ea, să le arate cât de importante ne sunt neamul și istoria.
Citește și: Cine va fi „Profesorul Anului din mediul rural 2023”? Un dascăl dintr-o comună prahoveană, printre cei 15 nominalizați
De aceea, de fiecare dată când primește o comandă care ține de confecționarea steagului României, lucrează cu drag și o face voluntar.
„Este mult de lucru la un steag. Mai ales la cel de 100 de metri, pe care l-am confecționat cu ocazia Centenarului. A fost, cred, cea mai ambițioasă, să zic așa lucrare a mea. M-am chinuit, dar vreau mereu lucru de calitate. 300 de metri de roșu, galben și albastru tăiați din mână, îmbinate culorile una cu alta, apoi corectate. Singură am muncit trei zile. Doar împachetatul mi-a luat o oră. Am mai primit comenzi de genul acesta ulterior, dar niciodată de o asemenea amploare. Când am văzut drapelul de 100 de metri, purtat de 100 de tineri liceeni, pe străzile din Câmpina, mi-a crescut inima de bucurie. Cred că a fost cel mai frumos lucru care mi-a ieșit din mâini. Oricând voi onora astfel de comenzi, cu drag. În orice zi, fiindcă mândri că suntem români ar trebui să fim zilnic”, povestește, cu modestie Nadia Dumitrașcu.
Câmpineanca s-a îndrăgostit de mașina de cusut încă de copil. La 18 ani știa deja ce vrea să facă. Chiar dacă a absolvit un liceu de mecanică și a făcut cursuri, inclusiv de fochist și inspector resurse umane, croitoria, pentru ea, nu înseamnă doar să fii confecționer, e „suflet pus în fiecare detaliu”.
De altfel, pe Nadia nici este nevoie să o privești în ochi, ci doar să îi urmărești mișcările mâinilor ca să poți înțelege câtă pasiune pune în ceea ce face.
