În veci nu mi-aș lăsa copilul să fie „performer” al României în condițiile pe care le oferă statul român. Nu dau doi bani pe apartenența politică a „genialilor” într-ale educației, abilitați, grație funcției, să trateze elitele țării ca pe niște „nimicuri”! Copii geniali care încă luptă pentru o șansă în țara lor. Încă mai speră și încă iubesc o idee, o speranță ce, evident, …nu mai sunt de iubit. Trist, dar onest!
Guvernanți plătiți „gras”, cu o voce pe care nimeni nu o poate contrazice la nivel de decizie, care îi „întâmpină” pe copiii geniali ai României cu alimente mizere pe care nici într-un penitenciar nu le-ai vedea, aruncate într-un castron de tablă, cazați în frig, în încăperi insalubre, pline de praf, mucegai, lenjerii infecte, băi defecte și mobilier care stă să cadă pe ei.
S-a întâmplat la Craiova și Timișoara. Copiii prahoveni prezenți. Olimpiada națională de arte și limbă engleză și franceză.
Aceleași scuze penibile din partea autorităților
„S-a muncit enorm pentru întreaga organizare a evenimentelor. Cu bune și rele, am făcut mai mult decât a fost posibil. Ne cerem scuze acelor părinți care au avut de suferit din cauza imaginii (nu a curățeniei)!” Restul declarației nici nu mai contează.
E doar verbalizarea unor cuvinte insipide, incolore și inodore, venite din partea unui inspector general. Al județului Timiș. Aura Danielescu pe numele ei. O doamnă care doarme liniștită pe scaun și în patul propriu invocând faptul că nu au fost depuse plângeri!
Olimpici primiți în camere insalubre, în frig și cu un mic dejun batjocoritor aruncat într-un castron din tablă
Fără minimum de respect față de elite, fiindcă respectul se câștigă. Vouă, respectul nu vă este garantat de o funcție obținută pe considerente numai de dumneavoastră și, de altfel, de toți, știute.
Vă bateți cu pumnul în piept că avem genii. Da, avem! Dar este strict meritul lor, al părinților care investesc în propriii copii și al dascălilor, cel puțin al acelora care încă mai cred în misiunea onorabilă a omului de la catedră.
Mi-am dus copilul la o competiție națională. A revenit acasă cu locul I. Ce-i drept a fost o olimpiadă finanțată prin programe ale Uniunii Europene. Exemplar derulată. Ministerul Educației nu i-a recunoscut meritul pe motiv că nu a fost organizată sub „tutela” acestei instituții. Și ce bine!
Domnilor cu putere de decizie în mâini, felul care tratați elitele României ar trebui să vă dea de gândit. Ce trist, însă, că nu vă pasă. Unii copii sclipitori pleacă azi, alții mâine, acolo unde sunt respectați și prețuiți. Cu ce rămânem? Cu vorbele voastre „de carton”, care, vă asigurăm, nu mai mângâie demult simțămintele niciunui om cât de cât ancorat în realitatea pe care ne-o creați. Educația nu se „câștigă” decât pe merit!
Trocurile politice sunt dezgustătoare pentru o nație, mai ales una tânără, plină de neîncredere, deși, în naivitatea ei, încă răbdătoare și plină de speranță. Știu, ați vrea să fie cu toții, vorba lui Lăpușneanu, „proști, dar mulți!”. Dar ce să -i faci? Se ridică copiii ăștia sclipitori pe care îi întâmpinați cu un ou fiert în castron de tablă și îi găzduiți în mucegai, praf și jeg.
Sigur, ei vor vorbi frumos despre România pe mai departe. O vor face când se vor aduce în discuție familia lor, dascălii ce le-au fost alături și valorile inoculate de mici. Nimic despre dezastru, nepăsare și incompetență. Ce e val, nu-i așa, ca valul trece! Mie mi-ar fi rușine să mă uit în ochii acestor copii! Dar până și rușinea. pentru voi, e doar o simplă explicație în DEX: „ sentiment penibil de sfială, de jenă, provocat de un insucces sau o greșeală”.
În loc de concluzie: oferim pe tavă tot ceea ce avem mai bun altora
Fără să ne peste, împrumutăm fără dobândă, ba chiar am ajuns să dăm cu titlu gratuit și fără să punem preț pe consecințe, multe din valorile pe care le avem. Copii care ar vrea, dar nu mai pot… Copii care se văd apreciați în alte țări, acolo unde limba română se face din ce în ce mai auzită.
Nu sunt doar olimpicii umiliți și batjocoriți zilele trecute, când al lor scop a fost să dea ce e mai bun din ei. Așa, cu un ou fiert și o felie de brânză topită, aruncate în silă pe o farfurie din tablă, dormiți în camere insalubre, pline de mucegai, înveliți cu pături peste pături pentru a nu se îmbolnăvi…
Aceștia sunt olimpicii României și aceasta le e valoarea pentru cei care arată din plin falimentul în gândire
Copii cu care noi ne mândrim cu adevărat, însă voi doar faceți paradă de cuvinte goale, lipsite de substanță. Pasați pisica de la unul la altul, de parcă lor, olimpicilor, părinților lor și dascălilor dedicați le-ar păsa. Deloc. Sau le pasă cât vă pasă și vouă!
Șefi și șefuleți puși acolo, practic, să luați măsuri coerente, nu doar să înfundați scaune „de dreapta”, „de stânga”, sau Dumnezeu știe cum vopsite în doctrină și…idei.
Un lucru e cert. Încă o dată ni se demonstrează că locul elevilor geniali este acolo unde cineva chiar poate face ceva pentru ei. Copiii aceștia, olimpicii batjocoriți zilele trecute, ajung să devină plus valoare, nu pentru națiunea care i-a format, ci pentru cea care îi va adopta și care va știi cum să îi respecte și să le exploateze inteligența.
Ceva e clar: oamenii nu părăsesc țara, ci părăsesc oamenii! Iar acești tineri își vor apăra dreptul de a ști ce vor. Vă bateți joc de viitorul lor! NU căutați scuze și motive! Nu le aveți! Nu există, oricât le-ați căuta și invoca!
