Super-puterea lui George e mama lui, Alis. George este un băiat de 12 ani a cărui gândire nu o depășește pe cea a unui copil de 3, 4 ani. S-a născut perfect sănătos, însă, la doar o lună și jumătate de viață a început să aibă convulsii. Chiar și 80 de crize pe zi. Tatăl s-a dat la o parte când a aflat că al său copil suferă de o formă rară și severă de epilepsie genetică, dar și retard psihic moderat și tulburare de spectru autist.
„ Orice părinte, când vede prin ce-i trece copilul, trăiește un coșmar”, spune, cu durere, Alis, mama lui George
George Cătălin Lascu a fost și este un băiețel dorit și iubit de către unica ființă care îi este alături: mama. Încă de când au început crizele micuțului, Alis și-a dedicat întreaga viață și și-a canalizat toată energia pentru a-l face bine pe George. A renunțat la serviciu pentru a-i fi asistent personal, copilul fiind încadrat în grad de handicap grav.
Alis Lascu primește salariul minim pe economie, plus 200 de lei pensie alimentară din partea tatălui. Un tată care, din nefericire, nu a vrut să mai știe de băiatul său în momentul în care a aflat cât de bolnav este.
Ani de zile de suferință din cauza unor tratamente greșite
De ani de zile, ploieșteanca duce o luptă continuă pentru salvarea unicului său copil. Zeci de controale și o viață petrecută prin spitale. Tratamente greșite, povestește Alis, RMN-uri făcute în București, care au dat rezultate diferite. Nimeni nu a reușit să găsească, cu adevărat, fondul problemei. Păreri peste păreri, diagnostice care au bulversat-o, neurologi care o direcționau către psihiatrie și invers.
Între timp, mușchii, creierul și inima copilului au avut și au de suferit, zilnic. Alis și-a văzut de nenumărate ori fiul în stări de confuzie, cu mișcări necontrolabile ale mâinilor și picioarelor, pierzându-și cunoștința și comportându-se, din cauza problemelor neuronale, aidoma unui copil de câțiva anișori. Singură a depășit fiecare episod, numai ea știe cum. Singură luptă până în pânzele albe pentru ca George să fie bine.
„Când ai un copil cu o formă așa gravă de epilepsie ești mereu în gardă. Libertatea îți e limitată. Am momente când clachez, dar îmi iau viața în mâini și merg mai departe. Dacă această cruce mi-a fost dată de Dumnezeu, trebuie să o duc. Singură. Eu, alături de copilul meu și credința pe care o am că, într-o zi, va fi bine”, povestește Alis.
„Terapeuții m-au sfătuit să îi spun că tatăl lui este…steluță. Asta pentru a nu resimți rana abandonului”
George a fost retras de la școală, mama sa optând pentru homeschooling. Are fotofobie și nu suportă zgomotele bruște. Îi dau niște dureri cumplite. Copilul face terapie ocupațională și de recuperare și urmează tratamentul dat de către medicii de la Spitalul Monza. Un diuretic numit acetazolamidă, folosit ca tratament adjuvant la copiii cu epilepsie. Crizele au încetat, însă, George nu își poate controla reacțiile.
„ Noaptea se trezește țipând. Am mers cu el la terapie și a sărit pe geam. Noroc că era la parter cabinetul. Când ceva nu îi convine, trântește, plânge și se comportă exact ca un copil de trei ani. Are și momente, însă, când pot dialoga cu el. Fără mine, nu ar putea supraviețui. Mă mai întreabă în parc de ce anumiți copii îl resping. Îi spun că nu trebuie să îl iubească toată lumea. La fel, mă întreabă el de ce nu are tată. Terapeuții m-au învățat să îi spun că tatăl lui e „steluță”, că s-a dus la Doamne Doamne și nu se mai întoarce. A acceptat ideea. Totul doar ca să nu resimtă rana abandonului și să nu se considere vinovat că a fost părăsit fiindcă este bolnav. E greu, dar voi lupta până în ultima clipă pentru a-l face bine. El este totul pentru mine, iar eu sunt totul pentru el. Ne avem unul pe celălalt și trebuie să răzbatem”, mai spune mama lui George.
Șansa băiatului – transplantul de celule stem, posibil la o clinică din Turcia
Șansa, acum, la o viață cât de cât normală este, pentru George, un transplant extern cu celule stem. Acest lucru poate fi făcut doar de către medicii de la clinica LIV din Istanbul.
Costurile, însă, sunt uriașe pentru venitul modest al mamei. 18.000 de euro, bani în care sunt incluse două doze de tratament cu celule stem, teste de sânge, terapia cu ozon, testele COVID și restul consultațiilor care se impun. Din păcate, CAS Prahova nu decontează niciun leu pentru ceea ce înseamnă servicii medicale de transplant de celule stem. Așa că mama lui George, Alis, a deschis o asociație ce poartă numele copilului său. Speră, astfel, să strângă cât mai repede banii necesari pentru a pleca în Turcia cu băiatul său. E unica lui șansă la o viață fără durere. Una pe care el nu o conștientizează, dar care există, e acolo, la fiecare bătaie a inimii.
Alis nu are dorințe, ci doar speranță
Lui George, dragostea necondiționată a mamei îi dă curaj pentru toată viața. O întreb pe Alis care îi este cea mai mare dorință… Îmi spune că nu are dorințe, ci doar speranță. Speranța că George, într-o zi, o va privi în ochi, cu maturitatea unui adolescent și îi va spune, strângându-i mâinile cu iubire,: „ Ai fost o mamă bună!”
Cine vrea să îi întindă o mână de ajutor lui George Lascu, pentru a ajunge la clinica din Istanbul poate face o mică donație în următorul cont:
Titular cont: Asociația Lascu George
IBAN: RO85BRDE300SV53284133000
