El și când nu mai poate, tot mai poate un pic! Încă o iarnă grea pentru părintele Nicolae Tănase de la Valea Screzii și cele 343 de „guri” ale sale

3

 Părintele Nicolae Tănase. Un preot dintr-un sat din România, Valea Plopului pe numele său. Nu există om care să nu fi auzit de preotul care hrănește „din cerșeală”, cum îi place să spună, 343 de guri. Folosește acest cuvânt fiindcă, zice el, „și Dumnezeu are umor”. Este o lecție de bunătate, își iubește atât aproapele, cât și „departele”, iar când nu mai poate, tot mai poate un pic…

Părintele Tănase a înființat acolo, la Valea Plopului și Valea Screzii, o adevărată comunitate de care are grijă. 218 copii ai nimănui, 68 de bătrâni cu o pensie de „17 parale” și 57 de femei însărcinate, ori mame cu prunci, alungate de acasă, bătute fie de soți, fie de soartă. Sau amândouă la un loc.

Nu îi e ușor, dar mereu mai poate un pic!

Nu îi e ușor, nu i-a fost niciodată, însă, mereu dacă îl întrebi: „Părinte, cum o mai duceți?”, inevitabil răspunsul va fi unul încărcat de optimism, sinceritate, realism, adevăr și mult discernământ. Fiindcă în așezământul întins pe aproape 80 de kilometri pătrați, el a reușit să transforme suferința în pace, înțelegând ce alții nu reușesc într-o viață. „Taxa pe ajutorul semenilor este adevărata iubire a lui Dumnezeu”, spune cu dezinvoltură, binefăcătorul atâtor sute de suflete, adunate la Valea Screzii.

„Mă (z)bat pentru viață!”

Am vrut, astăzi, să aflu cum e iarna asta, acolo, în Valea pe care părintele Nicolae Tănase o păstorește cu atâta dragoste față de aproape, de zeci de ani de zile.

„Mi-aș fi dorit să fie albă și ușoară, dar e pământie și geroasă. Am grijă cum pot de copii, bătrâni și mame oropsite. Să nu le lipsească nimic. De la căldură, hrană pe masă și o vorbă bună întru credință față de Dumnezeu”.

Povestește toate aceste lucruri, ca semn că se (z)bate pentru viață, înțeleasă de el ca cel mai de preț dar al lui Dumnezeu.

„Cum vă descurcați, părinte, cu facturile ca să le fie bine atâtor suflete?”, îl întreb. Iar realitatea nu îl sperie. A învățat, în zeci de ani, cum să gospodărească tabăra de pe văi și dintre dealuri. E tată și mamă, e psiholog și prieten, e duhovnic, dar și omul care a oferit o alternativă ,atunci când toate ușile s-au făcut zid pentru sute de suflete.

„Doar n-o să-mi las oamenii să înghețe! Îi sui în autocare și mergem în fața Prefecturii!”

„Cu Dumnezeu înainte”, îmi zice.  „Iarna asta, dacă-i aspră, înseamnă 26 de tiruri de lemne, dacă se îmblânzește, 22 de tiruri. Am 6 până acum. Să zic că mă descurc luna asta. Ce-o să fac dacă nu mai reușesc? Păi fac rost de 6 autocare, pun copiii și bătrânii în ele și mergem în fața Prefecturii. Doar n-o să-mi las oamenii să înghețe! Cu nicio monedă nu ne ajută statul pe noi. Ori oamenii ăștia nu sunt și ei tot parte din țara asta?”, întreabă, retoric, părintele.

Donații de la oameni nu neapărat cu dare de mână, cât cu dragoste de Dumnezeu

Îmi dă senzația că glumește când vorbește despre cele 6 autocare și un posibil protest în fața Prefecturii Prahova. Serios și ferm îmi zice că nu-i loc de glumă. Factura la curent i-a venit 15 mii de lei pe decembrie. De apă nu se pune problema fiindcă nu au rețea. Nici gaze nu sunt trase, așa că așezământul de la Valea Plopului este încălzit cu centrale pe lemne. 23 la număr, achiziționate din donații de la „oameni nu neapărat cu dare de mână, cât cu dragoste de Dumnezeu”, povestește Nicolae Tănase.

Cu tristețe în voce, părintele Tănase speră și luptă să nu ajungă în situația starețului de la Mănăstirea Dumbrava, din Alba

Părintele Vasile are și el în grijă un centru social de copii și bătrâni. 200 de suflete la număr. Din cauza facturilor uriașe la gaze, aproape un miliard de lei vechi în ultimele două luni, el stă cu teamă că ar putea fi nevoit să închidă centrul care găzduiește persoane defavorizate.

„Vorbesc cu părintele Vasile. Știu prin ce trece. E un mare binefăcător. Cum zice lumea și despre mine, aici, în Valea mea. E trist că statul nu ajută cu nimic. E trist că soarta acestor copii abandonați, orfani sau nenăscuți, a acestor bătrâni, unii fără pensie, alții cu o pensioară de 180 de lei, cum am o bătrânică, sau a mamelor care nu știu unde să se mai adăpostească cu pruncii în brațe, depinde de oamenii cu suflet mare și bun și atât. Ne ajută Dumnezeu să răzbatem. În El e credința și în oamenii pe care ni-i aduce în cale” 

Până atunci, tot ce îi rămâne părintelui Nicolae Tănase e să se roage să vină mai repede primăvara. Acolo, la Valea Screzii, în satul copiilor fără părinți, al bunicilor fără nepoți, al celor ce încă n-au văzut lumina zilei sau pentru care familie înseamnă un singur om, dar cel mai important: mama.

 

Urmărește știrile Observatorul Prahovean și pe Google News!

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

3 COMENTARII

  1. Buna ziua. Se poate sa faceti rost de un numar de cont, daca are parintele? Sa ne organizam sa promovam povestea? Am speranta ca oamenii cu suflet se vor mobiliza si se vor aduna fonduri pentru plata facturilor.

  2. Buna ziua,
    Nu se poate face aceeasi varianta ca la spitalul de Oncologie din Bucuresti? Adica un sms trimis la un numar scurt si se opreste o anumita suma de bani care va aparea pe factura de telefon.

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău