Am stat câteva minute bune și m-am uitat la fotografia lui Alexandru înainte de a începe să-i scriu povestea. M-am întrebat: „Oare ce o fi în sufletul lui? I-o fi frig, i-o fi foame, i-o fi frică, i-o fi mult prea teamă să mai viseze din cauza sărăciei?” Sau, poate, toate la un loc.
Dacă i-ai întreba sufletul și ai avea răbdare să îi auzi suspinul, din gura băiețelului de doar 6 ani ai auzi: „Și eu, Doamne, sunt sărac. Ai grijă și milă de mine”.
Alexandru locuiește la Pietriceaua, într-o căsuță ce stă să cadă pe el
Alexandru Goagă trăiește la Pietriceaua, Prahova. Într-o căsuță sărăcăcioasă, ce stă, parcă, să cadă, la prima pală de vânt. „Nici acoperișul nu mai e întreg”, spune, vădit rușinată, mama copilului, Ștefania.
O femeie de doar 31 de ani, care a cunoscut durerea, suferința și neputința mult prea timpuriu. Și pentru care supraviețuirea pare o misiune extrem de dificilă. Ascultând-o, îți dai seama că este genul de om care își „poartă” sărăcia cu demnitate. E o femeie simplă și curată, care nu vrea decât să își facă băiatul mare, să îl vadă „ la casa lui, om între oameni”.
Mama își duce copilul în cârcă, la școală. Trei ore le petrece pe drum
Pentru asta, în fiecare dimineață, Ștefania Maria Goagă își trezește copilul la ora 6 cel târziu.
„Cu noaptea în cap, îl iau în cârcă, fiindcă noroiul e mare, aici, la noi, și merg cu el până la școala din sat. O oră și jumătate dus, o oră și jumătate întors. Obosește, dar asta e, n-avem ce face. Învață la simultan. Nu sunt prea mulți copii aici și i-au băgat la grămadă. Dar sunt mulțumită că face carte. Îi place matematica, îi place să deseneze, învață literele. E un copil tare bun, Mă doare când adoarme cu lacrimi pe față, dar mușc din buze și îi spun să mai rabde că, poate, vor veni și vremuri mai bune”, spune, tristă, femeia.
Tatăl lui Alexandru a fost omorât, după ce a încercat să apere un bătrân
Povestea grea a Ștefaniei și a fiului ei Alexandru nu se oprește aici. Aflu că tatăl băiatului s-a stins din viață pe când micuțul avea doar un an. „A fost omorât”, îmi spune, dezarmant mama. „S-a scris și în presă, la momentul respectiv, despre acest caz”.
Evident, caut. Găsesc articolul publicat în Monitorul de Vrancea pe 22 iulie 2017:
„Bărbat de 30 de ani, omorât dintr-un pumn, după ce a intervenit să apere un bătrân. Agresorul, un fost recidivist, a fugit de la fața locului. Victima s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt. Medicii nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viața. După 40 de minute de resuscitare, a fost declarat decesul”.
Bărbatul în cauză, Irinel, era tatăl lui Alexandru. Muncea la o fermă din zonă și trimitea bani familiei, acasă, la Pietriceaua.
Trei suflete stau înghesuite într-o cămăruță cu pereții crăpați
De atunci, Ștefania își crește singură copilul. Trăiește în căsuța dărăpănată din satul Pietriceaua, alături de mama ei, o femeie de 73 de ani și băiatul care le este lumina ochilor. Toți înghesuiți într-o cameră ce ține loc și de dormitor și de bucătărie. De baie nu poate fi vorba, au o toaletă în spatele curții, așa cum e în multe locuri, astăzi, la țară. Apa, femeia și-o aduce cu gălețile de la o fântână aflată la un kilometru distanță de casă.
„Spăl la copaie, dar m-am obișnuit. Încălzesc apă pe soba pe care fac și mâncare, care ne ține și de cald, deși mai șuieră vântul pe la colțurile casei. E veche, are crăpături multe, poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi mai putea să repar ceva la ea. Lemnele mi le aduce cineva din pădure. Cam toți banii noștri se duc pe ele”, mărturisește femeia.
Cele trei suflete trăiesc din ajutorul de urmaș pe care Alexandru îl primește de pe urma tatălui. Mai exact, 700 de lei plus alocația de stat.
Citește și: Durere, deznădejde, frică. La nici nouă luni, Sofia Maria se agață cu disperare de viață
Ștefania Maria Goagă mărturisește că toată viața ei și-a dedicat-o copilului și micii gospodării șubrede, unde crește, acum, câteva găini. Deși extrem de modestă, locuința celor trei este foarte curată în interior. Din …aproape nimic, mama reușește să îi pună pe masă copilului hrana necesară.
„Ar vrea biscuiți, ar vrea ciocolată și o pereche de ghete noi, dar îi spun să mai aștepte până mâine… Și tot așa”
„Tare bucuros a fost când cei de la Asociația „Nouă ne pasă” au venit cu dulciuri, hăinuțe, jucării și ne-au plătit facturile restante la lumină, fiindcă altfel rămâneam în întuneric. Le mulțumesc din inimă”.
O întreb pe mama lui Alexandru care ar fi nevoile ei la momentul de față. Îmi spune atât:
„Să mă țină Dumnezeu sănătoasă să îmi pot crește copilul, să nu rămână și fără mamă. El și-ar dori o geacă groasă de iarnă, niște ghetuțe, fiindcă cele pe care le are i-au rămas mici. Sunt multe nevoile: rechizite pentru școală, tot felul de auxiliare care se cer. Îmi trebuie un aragaz, o sobă nouă, un televizor, dar ne limităm și noi la ce avem și ne descurcăm cu Dumnezeu deasupra. Nu mă vait. Sunt alții mult mai rău ca noi”.
Nu refuză ajutorul, dar nici nu îl cere. „Sunt alții mult mai rău ca noi.”
Rămân surprinsă de felul în care un om atât de năpăstuit de soartă poate vedea atât de clar și limpede partea plină a paharului. Nu refuză ajutorul, dar nici nu îl cere. Și-ar dori să își poate consolida casa și o mână de ajutor i-ar fi utilă. Știe că fiecare om are necazurile lui și nu vrea să deranjeze. E o femeie cu foarte mult bun simț. O mamă care doar luptă să îi fie bine unicului ei copil. Alexandru, băiețelul de doar șase ani, din Pietriceaua, care, în toamnă, intră în clasa I și căruia îi place să stea afară și să se uite la stele.
Da, poate că Dumnezeu a creat stelele atât de strălucitoare tocmai pentru cei săraci. Ca să aibă și ei cum să învețe să numere…
Cei care vor să întindă o mână de ajutor acestei familii, pot face o donație în următoarele conturi:
Titular cont -Ștefania Maria Goagă
RO15BTRLRONCRT0315643401
sau
Titular cont -Răzvan Dogaru (Asociația Nouă ne pasă)
RO63BTRLRONCRT0448543401
Se poate lua legătura direct cu Ștefania Maria Goaga?
Și dacă da cum?
Și noi amputea trimite hăinuțe, jucării, rechizite, dar unde ?
Buna seara dorim sa ajutam și cu casa și cu alte lucruri va rog sa ma contactați Multumesc