Practic, am putea spune că s-au născut în bazinul de înot. Primul contact cu apa l-au avut când nici nu știau să vorbească ori să pășească. Sunt frați și împart aceeași pasiune: înotul. Pasiune dusă la rang de performanță. Iarina și Ștefan Cojocaru știu azi ce înseamnă disciplina, rigurozitatea, voința, puterea de dăruire totală, consecvența față de un anumit stil de viață și, mai ales, știu ce înseamnă sacrificiul. Deși au doar 10, respectiv 14 ani. De gâtul lor, însă, atârnă zeci de medalii. Iar în mâinile lor micuțe stau alte zeci de trofee, diplome și cupe obținute la concursuri și campionate de natație. Mereu pe drumuri, mereu în competiție. Cu alții, dar, mai ales, cu ei înșiși! FOTO la finalul articolului.
În înot, nu e loc de mediocritate
Iarina. Micuță, blondă, cu un trup atletic, niște ochi verzi, pătrunzători și o seriozitate ce parcă te sperie. Vorbești cu ea și realizezi că este genul de copil dornic mereu să se autodepășească. Genul de fetiță conștientă, la vârsta pe care o are, că provocarea supremă e competiția cu propriul potențial. Este un copil fericit care spune că apa este…aerul ei. I-a fost sădită de către părinți, profesori de înot și ei, ideea că totul în viață se bazează pe disciplină, seriozitate și muncă. Multă muncă. Te culci târziu, te trezești obosit și nu dai randament. Mănânci haotic, te costă la timpi. Tratezi înotul ca pe o joacă, se joacă și el cu tine. Și nu câștigi tu, ci el! Lenevești cu temele, nu mai ai timp de antrenamente. Nu merge cu păcăleli aiurea, nu merge cu lipsă de consecvență. Cel mai bun ajunge la linia de finish. Restul se pierd pe culoar… Iar fluierul arbitrului îți spune mereu că nu e loc de mediocritate!
”Am intrat în bazin, inclusiv cu mâna ruptă. A fost lupta mea cu mine. Am obținut titlul de campioana națională a României la proba de 100 de metri crawl…. Totul datorez părinților și harului cu care m-a înzestrat Dumnezeu” povestește Iarina în timp ce se plimbă fericită cu rolele.
Totul se întâmplă pe culoar. Acolo e viața!
Ștefan. Fratele cu patru ani mai mare al micuței Iarina. La fel, un copil ce a crescut, practic, pe culoarul de înot. Puternic, deși firav, luptător și determinat, aidoma surorii sale. Nu fură startul nici în relaționarea cu alți copii de vârsta lui și, mai ales, nu face asta când intră în bazinul de înot. Fair play -ul este ceea ce îl caracterizează cel mai mult și vrea să facă istorie în înot. Asemeni modelului său, una dintre cele mai mari campioane ale natației românești, ploieșteanca, Tamara Costache.
De la ea a învățat modestia. De la ea a învățat cum se creionează, cu adevărat, o poveste de campion. Indiferent de piedici, indiferent de sacrificii și compromisuri. Știe, a simțit a trăit și învățat de la ai lui părinți, care îi sunt și instructori, că orice sportiv cunoaște … durerea de performanță. Acea durere ce te face să scrâșnești din dinți când îți e greu, dar care nu îți permite niciodată să te oprești . ”Totul se întâmplă între linia de start și cea de finish. Acolo e viața!” spune Ștefan.
Merg împreună în viață și se aruncă unul alături de celălalt în adâncimea apei. Iar la blockstart sunt mereu de mână. Imaginar, cei- i drept, dar știut de către ambii și, mai ales, de către cei patru ochi ce îi supraveghează atent de pe margine: părinții lor. Mereu cu inima mică precum un purice, ori mare cât Universul, atunci când la linia de finish au mai pus un pas în conturarea unor povești de campioni!
