Ploieștiul are un târg de Paște. Da, dar fără iepurași, fără coșuri cu ouă, fără atmosferă, fără, fără….Totul este făcut pe repede înainte, un kitsch total. Până și unii comercianți au uitat că participă la Târgul de Paște și au rămas cu beteala de la Crăciun, pe care au întins-o frumos pe sus, să dea bine la ochiul cumpărătorului.
Din articol
Cât au plătit comercianții ca să-și expună produsele
Cu toții se plâng că vânzările merg prost de tot, că nu își vor acoperi nici chiria. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești (SGU), cei care au organizat acest târg, au pus la dispoziția comercianților 28 de căsuțe din lemn.
Potrivit regulamentului de închiriere, tarifele de participare au variat între 899,97 și 932, 23 lei TVA inclus. La acești bani s-a mai adăugat o garanție de 100 lei, pentru consumul de energie electrică.
Deși evenimentul se dorea a fi unul dedicat exclusiv produselor tradiționale, alimentare și de artizanat specifice Sărbătorilor Pascale, dai inevitabil peste chinezării la tot pasul- cercei și brățări de pe Temu, Shein și Trendyol, sau ciubucuri fără etichetă și porumb fiert, în niciun caz aduse de iepuraș.
Târgul este deschis între 6 și 13 aprilie, în parcul din fața Consiliului Județean Prahova.
Domnul Emil a dat lovitura cu produsele tradiționale din carne
Căsuța cu cea mai mare căutare este cea a domnului Emil Costea. A adus bunătăți din Ardeal. Vine tocmai de la Blaj, din Alba Iulia.
Vitrina sa este înțesată cu șunculiță, cârnăciori, coaste afumate, mușchiuleț, brânzeturi de tot felul, dar a adus și pastramă din carne de berbecuț, că doar e vedeta mesei de Paște.
Prețurile pornesc de la 30 de lei pentru coastele afumate și ajung la 65 mușchiulețul uscat și afumat cu lemn de fag. Carnea de berbecuț e 60 de lei kg, dar e pe terminate, semn că a fost la mare căutare.
Domnul Emil nu a dus lipsă de clienți. În fiecare zi se formează coadă la căsuța lui. Am încercat și eu pieptul fiert în zeamă de varză și afumat, un adevărat deliciu, fraged și aromat. Îmi lasă gura apă chiar și acum, când scriu aceste rânduri.
Este singurul de la acest târg de Paște, care se declară mulțumit. Spune că vânzările au mers bine. Mai avea câteva produse în vitrină și m-a dojenit că n-am venit să fac poze dimineață, când abia adusese marfă. Chiar și așa, abia am reușit să mă strecor printre oamenii de la coadă, să iau câteva ilustrații.
Căsuța unde ouăle prind culoare, iar din tablouri parcă ne zâmbesc florile conservate cu brevet
Nea Dan Marinescu, așa cum spune că îl știu prietenii, are 80 de ani și un talent aparte. Pe lângă tablouri pictate cu o măiestrie aparte, a adus la târgul de Paște o parte din mulțimea sa de flori conservate, din care face tablouri după un secret numai de el știut, o tehnică brevetată pe bani mulți în urmă cu câțiva ani.
Spune că are 43 de procedee speciale, pentru păstrarea plantelor pe care le culege chiar cu mâna lui. Povestește mândru că i-a luat 35 de ani până a descoperit cum să facă ghiocelul să rămână de un alb impecabil după uscare, pentru că în mod normal, acesta se face maro, mi-a povestit el.
Mi-a arătat ce a pictat aseară, pentru că nu avea somn. Pe Mircea Lucescu. Slăbit, exact așa cum s-a înfățișat la ultimul meci al naționalei, pe care l-a condus de pe banca tehnică, cel de baraj pentru CM 2026, cu Turcia, încheiat cu 0-1.
Trebuie să recunosc că tabloul seamănă atât de tare cu fostul antrenor, încât ai zice că e făcut de o mână șlefuită la cursuri ale unor artiști celebri. Nu, nea Dan nu are studii de artă, a fost economist. Povestește că totul este o pasiune moștenită de la mama sa.
Dan Marinescu este singurul care s-a gândit și la cei mici în această perioadă și și-a făcut temele în fața organizatorilor târgului de Paște.
Dan Marinescu ține zilnic, între orele 10 și 16, ateliere de creație pentru copii, iar participarea este gratuită. Aici, cei mici pot încondeia ouă, prin tehnica picturii cu acuarele sau a lipitului.
L-am întrebat pe domnul Marinescu dacă merge vânzarea. Spune că da. Are clienți vechi, care îl caută, dar mai prinde și câte unul nou, pe care speră să-l fidelizeze. Prețul unui tablou pornește de la 30 de lei, iar un portret la cerere e undeva la 250 de lei.
Vestita ie tradițională
Portul popular nu putea lipsi de la Târgul de Paște. Doamna Iuliana Chiru, artizan din Breaza, lucrează cu pânză topită, ac și ață.
Din mâinile ei ies adevărate minuni – ii tradiționale de o valoare incontestabilă. Doamna Chiru povestește că atât de puțin a vândut la acest târg, că se gândește să stea acasă și să nu mai vină zilele următoare.
Muncește cu lunile la o astfel de ie, însă nu poate să ceară prea mult, pentru că, spune ea, traiul e cum e în ziua de azi.
Prețul unei ii pentru copii pornește la doamna Chiru de la 100 de lei. Iar cea mai valoroasă urcă la 750 de lei, o ie pentru femei, brodată cu fir auriu și negru, după un model aparte.
Căsuța cu colaci secuiești
Nici colacii secuiești nu mai au așa căutare, ca altădată. Doamnele care învârteau de zor aluatul pe stativele de kurtös kalac povestesc că este unul dintre cei mai proști ani în materie de vânzări.
Asta deși au scăzut prețul, la 25 de lei, față de 30 de lei, cu cât l-au dat la Târgul de Crăciun. Dacă atunci nu mai pridideau cu coptul colacilor, acum îi fac doar la cerere, pentru că altfel se răcesc și se întăresc, iar clienții îi vor calzi.
Alte căsuțe, alte produse
Mai găsești la Târgul de Paște și alte căsuțe, însă nu mi-au atras atenția atât de mult. Am văzut o doamnă care vindea bijuterii făcute din pietre semiprețioase.
Făcea un gest superstițios, fericită că a făcut safteaua, plimba banii pe celelalte produse expuse. Mi-a zis cu zâmbetul pe buze că un domn tocmai a cumpărat pentru soția sa o brățară cu puteri împotriva deochiului. Ptiu, am scuipat în sân și am plecat mai departe.
Un alt domn vindea la 10 lei porumb fiert. Scria că e românesc. Mă îndoiesc. Și nu văd ce legătură ar avea cu produsele tradiționale de Paște. Aaaa… și mai avea și prune uscate.
Recunosc, am cumpărat o jumătate de kilogram, dar nu pentru masa de Paște, ci pentru că a fost ceva ca la supermarket, unde intri pentru mere și pleci cu prune, pere, nuci și mere.
Am văzut și Târgul de Paște de anul acesta, din Ploiești. Mulțumim, se putea mai mult. Lipsesc cu desăvârșire ornamentele de Paște din centrul orașului.
Știm, nu este Craiova, însă un iepuraș nu strica. Și nu, nu cei de acum câțiva ani, pe care îi vedeai și o luai la fugă. Ce s-a întâmplat cu ouăle decorative din sensurile giratorii? Probabil așteaptă și ele bugetul….ca și ceasul din centrul Ploieștiului, pentru a trece la ora de vară.
Din pacate, centrul orasului , este de mult un esec total !
Puteti sa intelegi ca este criza si tot spectacolul cu cateva obiecte puse in diferite parti ale orasului costa? Decat sa am niste baraci, oua si iepuri prin oras mai bine foloseste banii pe care ii da pe aceste nimicuri sa faca orasul mai modern si curat.