”Am surprins, am oferit emoții, un dram de ajutor, dar, mai ales bucurie și speranță, unei familii greu încercate din comuna Vărbilău. Cei 13 membri ai casei Lupșa ne-au demonstrat că familia este cel mai puternic zid în calea suferinței, iar noi, polițiștii, jandarmii și pompierii prahoveni le-am arătat că suntem o echipă puternică, suntem oameni care empatizăm cu durerea semenilor noștri și facem front comun în a oferi un strop de alinare”, spun angajații din structurile MAI Prahova.
Magia Crăciunului renaște din cenușă: povestea unei familii care a redescoperit speranța și bucuria alături de oamenii în uniformă
În prag de toamna vieții, Păunel (60 ani) și Constanța (51 ani) Lupșa aveau aproape tot ce își poate dori un om. O gospodărie frumoasă, un serviciu care să le asigure un trai decent și o familie mare și unită. Trei dintre cei patru copii ai lor au ales să rămână sub același acoperiș, întemeindu-și, la rândul lor, o familie, și dăruindu-le cinci nepoți: Alexandra, Roberta, Rareș, Nicholas și Ava.
În urmă cu un an, liniștea avea să le fie zdruncinată din temelii, atunci când Alexandra, cea mai mare dintre nepoate, a fost diagnosticată cu cancer osos care urma s-o țintuiască la pat.
Acum o lună, pe 24 noiembrie, năpasta revenea asupra lor, iar casa le era cuprinsă de flăcări…Durere și la propriu, și la figurat, disperare, neputință. Asta au simțit cele trei generații ale familiei Lupșa, din Coțofenești, comuna Vărbilău.
Imaginea vâlvătaiei care le înghițea munca de o viață, disperarea de a salva câteva lucruri, acte și, mai ales, dosarul medical al Alexandrei, plânsetele copiilor, lupta vecinilor și, ulterior, a pompierilor de a stăvili flăcările, le sunt amintiri pe care cu greu și le vor șterge din memorie… dacă și le vor șterge.
Totul a pornit de la un coș de fum. Etajul casei a fost distrus complet, iar parterul a fost și el afectat de apă și spumă.
Dar ca orice Păsăre Phoenix, care renaște din propria cenușă, și familia Lupșa a realizat că a avut norocul de a se salva la timp, că se au unul pe altul și că n-au altă variantă decât de a lupta și a lua totul de la capăt. Oamenii din jurul lor n-au rămas indiferenți și i-au ajutat cu tot ce au putut. Au amenajat atât cât au putut camerele salvate, copiii având la dispoziție una dintre ele, iar adulții pe unde au putut să-și aranjeze câte un culcuș. De atunci, cu materialele cumpărate și donate, oamenii s-au pus pe lucru cât a fost ziua de lungă și cât s-au putut împărți între serviciu și munca de acasă.
Iar astăzi, când le-am călcat pragul, am găsit casa într-o stare avansată de reconstrucție. Și am mai găsit ceva: niște oameni pe cât de greu încercați, pe atât de recunoscători pentru tot sprijinul primit de la persoane cunoscute sau necunoscute. Au fost trecuți prin „foc și sabie“ de viață, pentru ca, în ajun de Sărbători să conștientizeze că darurile cele mai de preț pe pământul ăsta sunt sănătatea, familia, liniștea și credința.
Iar Magia Crăciunului există! Alexandra a fost, zilele trecute, la un nou control și veștile sunt bune. Boala dă semne că pleacă. Acum, rămăsese internată doar ca să-l mai aștepte pe Moș Crăciun. Prin apel video cu mama sa, ne-a mulțumit pentru că a văzut-o, în sfârșit, plângând și de bucurie.
Iar când se va întoarce acasă, Alexandra va găsi o cameră mobilată, cămara plină, diverse lucruri oferite cadou, bunătăți și un brad cu globulețe albastre și argintii împodobit cu multă bucurie de verișorii ei, alături de polițiștii, jandarmii și pompierii prahoveni. Și multe povești din partea celor mici despre întâlnirea neașteptată cu oamenii în uniformă sau despre cum au testat ei sirenele autospecialelor.
Iar în această familie, atât de greu încercată, le-am găsit pe toate!”
Cum ți se pare subiectul?
