”Sună rău” să îi spui cuiva că este handicapat. Evităm această formulare tocmai datorită semnificației ofensatoare, însă este adesea folosită atunci când lipsa de educație este revoltătoare.
Imaginea care însoțește aceste rânduri a fost publicată de un ploieștean cu dizabilități, fiind surprinsă în parcarea magazinului Penny, din vestul Ploieștiului. O domnișoară și-a parcat mașina nu pe unul, ci chiar pe două locuri destinate persoanelor cu dizabilități, evident în mod ilegal, însă apostrofată fiind a reușit să uimească prin replica pe care a dat-o: ”Care e problema ta, parchez cum vreau!”
La rândul său, dezamăgit de o asemenea atitudine, ploieșteanul cu dizabilități i-a spus: ”Să îți ajute Dumnezeu, să nu ai vreodată nevoie de acele locuri de parcare…”
Nu este o premieră pentru el această întâmplare. Ploieșteanul despre care vorbim a suferit un accident în copilărie, având membrele inferioare paralizate. Conduce o mașină adaptată nevoilor sale și zilnic merge la serviciu cu ea. Nu este ușor, dar a reușit să se adapteze, făcându-și chiar și cumpărăturile, așa cum a încercat și la magazinul Penny.
Așadar, ploieșteanul nostru, deși este o persoană cu dizabilități, nu este cu nimic mai prejos decât oricare individ care se consideră ”întreg”, apt pentru a conviețui într-o comunitate. El are o dizabilitate, însă are multe alte calități care nu doar compensează, ci îl ridică peste mulți dintre noi. Adevăratul ”handicap” este în cu totul altă parte, iar scena surprinsă de el este relevantă.
Din pacate handicapurile „adevarate” nu se pot, decat rareori, recupera. Cele privind educatia si bunul-simt pot fi tratate : de catre noi, ca si comunitate ! Sau, dupa caz, de organele abilitate : o amenda aplicata nesimtitei facea minuni !
Într-o țară normală angajații magazinului chemau imediat mașina speciala care ridica vehiculul parcat astfel care era restituit după plata unei amenzi care sa contribuie la educarea posesoarei .