Una dintre cele mai importante clădiri de pe Bulevardul Independenței este casa fostului primar Scarlat Orăscu, refăcută în perioada 1920, după planurile lui Toma T Socolescu și consolidată în 1986 de către arhitectul Călin Hoinărescu.
În prezent clădirea adăpostește cabinetele medicale ale Policlinicii de Copii, aflată sub tutela Direcției de Sănătate Publică Prahova.
Pe vremuri, la finele secolujlui XIX, construcția era reședința primarului Scarlat Orăscu, edilul care și-a pus amprenta vizibil prin alocarea de fonduri pentru multe lucrări de modernizare, inclusiv pentru realizarea Halelor Centrale. Mandatul lui Orăscu în funcția de primar a fost 1911 – 1914, acesta ocupând și două mandate de senator. Prin urmare, locuința este una cu o arhitectură aparte. Construcția clădirii a început înainte de 1900, iar imobilul a fost finalizat în perioada 1913 – 1915, iar apoi a fost refăcut în 1920. Ulterior, imobilul a fost naționalizat în perioada comunistă, iar în 1986 a fost pentru prima dată consolidat.
Imobilul a fost realizat în stilul francez Art Nouveau. Arcade largi, încăperi înalte și un hol principal care se termică cu o scară din lemn… Interiorul conține elemente decorative importante. După ce imobilul a fost naționalizat, multă vreme aici a funcționat o cantină populară.
Imobilul figurează pe lista monumentelor istorice.
„Holul central este deosebit din punct de vedere arhitectural. În 1986 s-a reușit să se realizeze o consolidare care a prelungit viața clădirii. La acea dată s-a refăcut partea superioară, s-a refăcut acoperișul, pentru că ploua în clădire, iar important a fost că s-a reușit păstrarea arhitecturii interioare și exterioare, chiar dacă sumele au fost mici comparativ cu frontul de lucru. O intervenție mai amplă s-a reușit la Muzeul Ceasului. Problema însă principală, iar în acest sens trebuie tras un semnal de alarmă, este că au dispărut meseriașii. Din păcate au dispărut școlile de artă și meserii și, bineînțeles, specialiștii în efectuarea de zugrăveli și finisaje, care aveau posibilitatea să efectueze restaurările clădirilor vechi. Degeaba avem proiecte pe hârtie, dacă nu avem oameni care să le pună în practică. Pe vremuri existau inclusiv sobari buni. Eu am reușit să recuperez sobele vechi, adevărate opere de artă, și să le asamblez în clădirile istorice ale orașului, la Muzeul de Artă, dar și în clădiri din Câmpina de exemplu, în sediul actual al Primăriei, în castelul Iulia Hasdeu… Inclusiv soba de la Policlinica de Copii este una extrem de valoroasă, la fel ca scările din lemn ori vitraliile”, a explicat pentru Observatorulph.ro arh. Călin Hoinărescu.
Din păcate, clădirea necesită noi reparații, mai ales la etaj, la plafonul imobilului.
Pe lista clădirilor emblematice ale Ploieștiului, de pe Bulevardul Independenței figurează totodată Muzeul Ceasului, reabilitat cu fonduri de la Uniunea Europeană de către Consiliul Județean Prahova, dar și Muzeul de Artă, fosta Casă a Căsătoriilor, precum și Casa lui Alexandru G. Radovici, fost ministru în guvernul lui Brătianu, imobil care în prezent are destinația tot de policlinică.
Inclusiv clădirea în care funcționează sediul Serviciul Public Finanțe Locale este o clădire importantă din punct de vedere arhitectural, aceasta fiind realizată de către inginerul silvic Angelini. În acest caz se poate vorbi de o intervenție cam nereușită, prin realizarea unui nou corp de clădire, care nu are nimic în comun cu arhitectura veche a Ploieștiului.
Din păcate, multe dintre clădirile realizate după proiectele arhitectului Toma T. Socolescu fie au fost distruse la bombardamentele din 1943 – 1944, fie în perioada regimului comunist.
Imobilul Policlinicii de Copii:
Amintiri … din copilarie …
Intre anii 1950 si 1964 am locuit intr-o camera la ptimul etaj la capatul scarii mici interioare. Probabil era scara de servici.
In acea vreme, toata cladirea era ocupata de internatul de fete al Scolii de Petrol Ploiesti. Scoala avea sediul in cladirea fostului liceeu Petru si Pavel care la acea vreme avea aripa de sud inca in ruine. Statuile lui Petru si Pavel zaceau in curtea bisericii Sf. Gheorghe.
La parter erau dormitoare. In camera cu vedere spre bulevard locuia administratoarea internatului. In hol era o soba mare de portelan alb. La capatul culoarului ce ducea in spatele cladirii, pe partea dreapta era bucataria cu o soba lunga unde se prepara mancarea internatului iar opus, spalatoria de vase.
La etajul intai erau alte doua dormitiare. In camera care da spre terasa era spalatoria plina cu chiuvete montate pe toti peretii acoperiti cu faianta, la fel si podeaua. Pe culoarul care ducea la scara mica de serviciu in prima camera pe dreapta locuia o sora medicala angajata a scolii. A doua camera era cea unde locuiam cu parintii mei angajati ca pedagogi ai internatului.
Pe atunci tot parchetul era dat cu motorina si avea culoarea neagra
La subsolul cladirii era spalatoria de rufe si magazia cu alimente a internatului unde lucra un sas.
In curtea din spate era o baraca lunga unde functiona cantina. Din cate am auzit fusese cladita de nemti in timpul razboiului. La capatul ei se cresteau porci pentru cantina.