În mijlocul câmpiei prahovene, la numai câțiva kilometri de Ploiești, se află un loc în care timpul nu a trecut în linie dreaptă. S-a așezat în straturi. Sub ruinele bisericilor medievale se găsesc urmele unui oraș domnesc. Mai jos, arheologii au întâlnit necropole, locuințe și vestigii din primul mileniu. Sub ele au apărut termele și fortificația romană, așezări geto-dacice, urme din epoca bronzului și din neolitic, iar povestea coboară până în paleolitic.
Din articol
Târgșoru Vechi este unul dintre cele mai bogate și mai importante situri arheologice din România, cu vestigii care documentează aproape toate marile epoci istorice, de la paleolitic până în perioada modernă.
În 2026 se împlinesc 70 de ani de la începutul cercetărilor arheologice sistematice la Târgșoru Vechi. Momentul a fost marcat printr-o Zi a Porților Deschise, la care au participat reprezentanți ai Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, conducerea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, arheologi, muzeografi, angajați ai instituției din Ploiești și oameni veniți să descopere istoria locului.
Pentru o zi, șantierul și rezervația au devenit o sală de muzeu fără pereți. Vizitatorii au putut privi direct locurile în care arheologii caută, de șapte decenii, fragmentele unei istorii de mii de ani.
ISTORIA LOCULUI O PUTEȚI DESCOPERI ÎN REPORTAJUL VIDEO DE LA FINALUL ARTICOLULUI.
Un șantier început printre ruinele a trei biserici
Târgșorul era cunoscut de istorici cu mult înaintea primelor săpături. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, monumentele medievale vizibile la suprafață atrăseseră deja atenția unor personalități precum Grigore Tocilescu sau Nicolae Iorga.
La suprafață se puteau vedea ruinele unor biserici și ale vechilor construcții medievale. Ceea ce nu se știa era cât de adâncă și de complexă era istoria de sub ele.
„Zona Târgșoru Vechi era cunoscută încă din secolul al XIX-lea de către istorici, din documente, iar la suprafață se vedeau ruinele a trei biserici. Dar nimeni nu întreprinsese cercetări arheologice sistematice, în adevăratul sens al cuvântului, până în 1956. Cercetările au debutat pentru a se obține informații care să completeze ceea ce exista în documente. Încă din primele campanii au apărut și alte surprize: vestigii aparținând altor epoci”, explică dr. Bogdan Ciupercă, șeful Secției de Arheologie a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
Primele cercetări au urmărit completarea informațiilor cunoscute din documentele medievale și identificarea întinderii vechiului oraș. Foarte repede, însă, cercetătorii au descoperit că sub orașul medieval existau vestigii mult mai vechi. În apropierea bisericilor au ieșit la lumină construcții romane, iar interesul arheologilor s-a extins spre epocile anterioare Evului Mediu.
Astăzi, situl este descris oficial drept un ansamblu arheologic excepțional prin suprapunerea și diversitatea descoperirilor sale. Sunt documentate aici urme paleolitice, așezări neolitice, vestigii din epoca bronzului, din prima și a doua epocă a fierului, din perioada romană, din epoca migrațiilor și din Evul Mediu.
O istorie a comunităților care au trăit aici
Pentru Mihai Dumitrache, directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, importanța sitului nu trebuie măsurată doar prin numărul obiectelor descoperite, ci prin posibilitatea de a urmări evoluția comunităților umane de-a lungul mileniilor.
„Zona a fost intens locuită din cele mai vechi timpuri, din paleoliticul superior până în zilele noastre. Ne spune povestea locuitorilor de aici și evoluția noastră ca societate și ca oameni. Ne arată cum a evoluat omul de-a lungul timpului. Este foarte greu să delimităm strict o perioadă și să spunem că aceea a fost cea mai importantă. Toate sunt importante. Vorbim despre unelte de piatră, despre daci, despre perioada romană și castrul construit aici, iar apoi despre unul dintre cele mai importante orașe ale Munteniei medievale”, a declarat pentru Observatorul Prahovean, Mihai Dumitrache.
Aceasta este, de fapt, particularitatea Târgșorului: valoarea sa nu stă într-o singură piesă spectaculoasă, ci în continuitatea și în suprapunerea mărturiilor.
Castrul roman și drumul spre trecătorile Carpaților
Printre marile surprize ale cercetărilor s-au numărat vestigiile romane. La Târgșoru Vechi au fost identificate o fortificație romană și termele asociate acesteia, datate la începutul secolului al II-lea. Cercetările au scos la iveală monede din vremea împăraților Nerva și Traian, precum și cărămizi ștampilate ale Legiunii a XI-a Claudia.
Monumentele romane au fost construite într-o zonă strategică, folosită pentru supravegherea drumurilor spre spațiul subcarpatic și spre trecătorile Carpaților. Castrul se afla la aproximativ 60 de metri de terme, iar cele două construcții formau unul dintre cele mai importante ansambluri romane descoperite în această parte a Munteniei.
Poziția geografică explică, în mare măsură, densitatea urmelor de locuire.
„Este o zonă de trecere a drumurilor de comerț și de comunicații între Dunăre și spațiul balcanic, pe de o parte, și interiorul arcului carpatic, pe de alta, prin pasurile Carpaților din zona Prahovei”, arată Bogdan Ciupercă.
Oamenii s-au oprit aici pentru că pe aici treceau drumurile. Armatele, negustorii, căruțele cu mărfuri și comunitățile care căutau pământuri fertile au folosit, în epoci diferite, aproximativ aceleași culoare de circulație.
Novo Forum, orașul nou al lui Mircea cel Bătrân
În Evul Mediu, așezarea a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane și comerciale ale Țării Românești.
Prima atestare documentară datează din 6 august 1413. Într-un document emis pentru negustorii brașoveni de Mircea cel Bătrân, localitatea este menționată sub numele latin Novum Forum sau Novo Foro — „Orașul Nou”. Documentul confirmă existența târgului și rolul său de vamă domnească.
Târgșorul nu era, așadar, o așezare marginală, ci un nod comercial important pe drumul Brașovului. Aici se opreau căruțele. Aici se controlau mărfurile. Aici se plătea vama.
Scaun domnesc și oraș al voievozilor
Dezvoltarea comercială a fost urmată de consolidarea rolului politic. Târgșorul a devenit scaun domnesc și reședință temporară a voievozilor munteni. Un document din 1474 îl menționează drept „scaunul domniei”, alături de Târgoviște și Câmpulung. Ulterior, Neagoe Basarab a stabilit că negustorii brașoveni puteau face negoț cu ridicata în cele trei scaune: Târgoviște, Câmpulung și Târgșor.
Curtea Domnească de aici s-a dezvoltat în mai multe etape. Cercetările arheologice au identificat fundațiile caselor domnești, ziduri, construcții și transformările prin care ansamblul a trecut înainte de a deveni, în timpul lui Antonie Vodă din Popești, mănăstirea Turnu.
Târgșorul este legat și de Mihai Viteazul, care a folosit Curtea Domnească și a emis documente din acest oraș.
Vlad Țepeș, biserica și mărturia pierdută
Un capitol aparte al istoriei locului este legat de Vlad Țepeș.
La Târgșoru Vechi a fost descoperită singura inscripție medievală cunoscută provenită de la o ctitorie a domnitorului. Inscripția, publicată de Virgil Drăghiceanu în 1927, reprezenta o mărturie directă a activității religioase și ctitoricești a lui Vlad Țepeș.
Cercetările indică existența unei biserici ridicate de voievod, peste care ar fi fost construit ulterior un alt lăcaș. Pisania valoroasă a fost însă pierdută în urma incendiului de acum trei ani de la Mănăstirea Turnu.
Directorul muzeului atrage atenția și asupra contrastului dintre imaginea populară, occidentală, a lui Dracula și realitatea istorică a voievodului medieval.
„Era unul dintre puținele obiecte care rămăseseră de la Vlad Țepeș și vorbea despre istoria locală și despre importanța domnitorului. Din păcate, pierderea este irecuperabilă. Unii l-au considerat vampir. Dar să fii vampir și să construiești biserici nu prea se potrivește. Vorbim despre un domnitor creștin, care a construit și a sprijinit lăcașuri religioase”, spune Mihai Dumitrache.
„Mica Troie” din sudul României
În anii 1970, cercetătorii identificaseră la Târgșoru Vechi 13 niveluri arheologice succesive. Prin comparație cu celebra cetate Troia, săpată de Heinrich Schliemann și de continuatorii săi, situl prahovean a început să fie numit „mica Troie”.
Comparația nu se referă la dimensiunea sau importanța politică a celor două așezări, ci la suprapunerea neobișnuită a nivelurilor de locuire.
„Târgșorul este cel mai important sit pluristratigrafic din sudul României și unul dintre siturile care produc mereu surprize”, afirmă Bogdan Ciupercă.
Unicitatea sa este explicată tocmai prin posibilitatea studierii în paralel a unor ansambluri din epoci diferite și prin compararea directă a datelor arheologice provenite din același perimetru.
Târgșoru Vechi este o rezervație care încă ascunde comori și pagini de istorie. Specialiștii muzeului vorbesc despre un perimetru arheologic extins, estimat la aproximativ 80 de hectare.
