De ce, după fiecare ploaie, plantele par că ”renasc”? Observatorul Prahovean a stat de vorbă cu Marian Marcu, specialist în agricultură, despre beneficiile apei de ploaie și de ce aceasta este mai bună decât cea din rețea pentru irigații.
Din articol
În plină vară, când temperaturile ridicate îi obligă pe tot mai mulți români să ude zilnic grădinile, apare o întrebare firească: este mai bună apa de la robinet sau apa de ploaie?
Potrivit specialistului în agricultură Marian Marcu, apa de ploaie este net superioară pentru plante, nu doar pentru că este gratuită, ci și pentru că aduce nutrienți importanți și nu modifică proprietățile solului, așa cum se poate întâmpla în cazul apei din rețea.
Apa de la robinet poate afecta solul în timp
Apa distribuită prin rețelele publice este tratată pentru a deveni potabilă. În funcție de sursa de apă și de tehnologia folosită de stația de tratare, aceasta poate conține minerale dizolvate (precum calciu și magneziu), cloruri și urme de substanțe utilizate în procesul de tratare, în limitele prevăzute de legislație.
„Apa din rețeaua publică conține minerale dizolvate și diferite săruri naturale, iar în funcție de sursa de apă poate avea un conținut mai ridicat de calciu, magneziu sau cloruri. Folosită exclusiv la irigarea solariilor sau a grădinilor, fără spălarea periodică a solului prin ploi ori irigări abundente, unele săruri se pot acumula treptat în sol și pot contribui la salinizarea acestuia”, a explicat, pentru Observatorul Prahovean, specialistul în agricultură Marian Marcu.
Primul semn al acumulării excesive de săruri poate fi apariția unei pelicule albicioase la suprafața solului sau în jurul instalațiilor de irigare.
„Dacă observați că pământul începe să se albească la suprafață, este bine să verificați calitatea apei folosite la udare și, atunci când este posibil, să alternați cu apă de ploaie sau cu o sursă de apă cu un conținut mai redus de săruri”, avertizează specialistul.
Acumularea sărurilor determină creșterea pH-ului solului, acesta devenind mai alcalin. Consecința este una importantă pentru orice grădinar: plantele absorb tot mai greu elementele nutritive din pământ, chiar dacă acestea există.
Practic, solul devine mai puțin fertil fără ca proprietarul să înțeleagă imediat cauza.
Apa de ploaie aduce îngrășământ natural
Puțini știu că apa de ploaie nu înseamnă doar apă. În județul Prahova, cantitatea medie multianuală de precipitații este de aproximativ 500 de litri pe metru pătrat în zona de câmpie.
Potrivit specialistului în agricultură Marian Marcu, această cantitate de precipitații poate aduce în sol, într-un an obișnuit, aproximativ 10 kilograme de azot substanță activă la hectar.
Raportat la îngrășămintele comerciale, aportul este semnificativ.
„Un îngrășământ complex cu 20% azot conține aproximativ 20 de kilograme de azot substanță activă la 100 de kilograme de produs. Asta înseamnă că, într-un an, precipitațiile pot aduce în mod natural echivalentul a aproximativ jumătate din cantitatea de azot conținută într-un astfel de sac de îngrășământ. Este un aport valoros pentru sol, însă insuficient pentru a acoperi necesarul culturilor agricole”, explică specialistul.
Azotul este esențial pentru dezvoltarea plantelor
Azotul este unul dintre cele mai importante elemente nutritive pentru plante. El stimulează creșterea frunzelor și a tulpinilor, susține formarea masei vegetative și contribuie la obținerea unor culturi viguroase. Împreună cu fosforul și potasiul, asigură o dezvoltare echilibrată și favorizează producții ridicate.
Marian Marcu atrage atenția și asupra unui alt aspect adesea neglijat de cultivatori: plantele cultivate anterior pe același teren influențează fertilitatea solului și pot modifica necesarul de fertilizare al culturii următoare.
Resturile vegetale și rădăcinile plantelor contribuie la fertilitatea solului, lăsând în urmă cantități diferite de materie organică și elemente nutritive, inclusiv azot. Dintre toate culturile, cele mai valoroase plante premergătoare sunt leguminoasele, datorită capacității lor de a fixa azotul din atmosferă cu ajutorul bacteriilor de la nivelul rădăcinilor.
„Lucerna, de exemplu, poate lăsa în sol până la aproximativ 50 de kilograme de azot substanță activă la hectar, în funcție de durata culturii și de tehnologia aplicată. Acest aport reduce necesarul de fertilizare cu azot pentru cultura următoare și contribuie la îmbunătățirea fertilității solului”, explică specialistul.
Acesta recomandă proprietarilor de grădini și solarii să colecteze apa de ploaie ori de câte ori este posibil. Aceasta are, în general, un conținut redus de săruri dizolvate comparativ cu apa din rețeaua publică și reprezintă o sursă naturală de apă pentru plante, contribuind la menținerea sănătății solului pe termen lung.
