În anii ’80–’90, mirosul specific de rafinărie era aproape sinonim cu Ploieștiul. Astăzi, aceeași industrie funcționează după reguli și tehnologii complet diferite. În spatele acestei schimbări se află investiții de sute de milioane de euro în instalații care reduc ceea ce ajunge în aer și, implicit, disconfortul resimțit de comunitățile din jur.
Din articol
De unde provin însă mirosurile în procesele de rafinare și cum pot fi reduse?
Cea mai recentă investiție de 140 de milioane de euro cu impact asupra emisiilor de benzen
Pentru mulți, mirosul asociat unei rafinării este cel de benzen, apropiat de cel al benzinei – ușor dulceag, dar în același timp înțepător. Benzenul este un compus volatil prezent natural în procesele de rafinare.
Cel mai recent proiect pus în funcțiune la Petrobrazi este noua unitate de produse aromatice, realizată în urma unei investiții de aproximativ 140 de milioane de euro. Aceasta înlocuiește o instalație veche, aflată în exploatare încă din 1961, și aduce tehnologii moderne, mai eficiente energetic.
Un beneficiu important este recuperarea mai eficientă a benzenului, un compus asociat de-a lungul timpului cu mirosurile din proximitatea rafinăriilor. În același timp, unitatea contribuie și la creșterea producției de toluen, o materie primă cu valoare adăugată utilizată în industria petrochimică pentru producția de vopseluri și adezivi.
Investiții în recuperarea sulfului și modernizarea instalației de tratare a apelor uzate
Un alt tip de miros specific industriei petroliere este cel de sulf, adesea comparat cu mirosul de „ouă stricate”. Acesta provine din compușii sulfurați prezenți în mod natural în țiței. Dincolo de disconfortul olfactiv, sulful trebuie eliminat și din motive tehnice și de mediu: standardele europene limitează strict conținutul său în carburanți, iar în concentrații ridicate poate genera compuși acizi care afectează motoarele și instalațiile.
La Petrobrazi, OMV Petrom a finalizat recent, anul acesta, o investiție de 45 de milioane de euro pentru construirea unor noi unități de recuperare a sulfului care transformă gazele ce conțin sulf în produse recuperabile, limitând astfel emisiile în atmosferă.
Mirosurile nu provin doar din instalații sau coșuri, ci și din apele uzate, care pot elibera compuși cu sulf sau volatili. Pentru reducerea acestora, stația de epurare a fost modernizată printr-o investiție de aproximativ 20 de milioane de euro. Bazinele au fost acoperite, iar gazele rezultate sunt captate și tratate înainte de a ajunge în atmosferă. Astfel, mirosurile sunt diminuate, iar emisiile sunt mai bine controlate.
Rezervoare și încărcări: cum este redus mirosul de „benzină”
Mirosul similar celui resimțit la alimentarea mașinii provine din vapori de combustibil – compuși organici volatili care se evaporă ușor și ajung în aer. Aceștia apar în special în rezervoarele de stocare și în timpul operațiunilor de încărcare și descărcare.
La Petrobrazi, aceste surse au fost reduse prin modernizarea rezervoarelor, inclusiv instalarea de membrane și construirea unui rezervor nou, în valoare de 23 de milioane de euro, dotat cu un dom din aluminiu care limitează evaporarea. În paralel, au fost instalate sisteme de recuperare a vaporilor (VRU), care captează vaporii și îi reintroduc în proces.
Rezultatul este o diminuare a mirosului și un control mai eficient al emisiilor.
Mirosurile nu pot fi eliminate complet într-o rafinărie activă, dar pot fi reduse semnificativ. La Petrobrazi, acest lucru înseamnă investiții constante, tehnologii mai eficiente și o atenție tot mai mare la impactul asupra mediului și al comunității. Este un proces în care rezultatele se construiesc treptat, prin responsabilitate și îmbunătățire continuă.
Acest articol este un material publicitar realizat în parteneriat cu un terț.
