Kazahstanul, unul dintre cei mai importanți furnizori de țiței pentru Europa, este presat de partenerii occidentali să își majoreze exporturile de petrol, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al incertitudinilor privind aprovizionarea cu energie. Cu toate acestea, autoritățile de la Astana spun că există o problemă majoră: cea mai mare parte a petrolului kazah ajunge în Europa prin infrastructura de transport din Rusia.
Din articol
Ministrul Energiei din Kazahstan, Erlan Akkenjenov, a declarat că statele occidentale solicită livrări suplimentare de petrol, însă capacitatea de export este limitată atât de infrastructură, cât și de acordurile internaționale privind producția. Pentru a răspunde cererii, Kazahstanul a decis inclusiv să amâne unele lucrări de mentenanță la zăcăminte importante, potrivit economica.net.
În 2025, Uniunea Europeană a importat aproximativ 55,8 milioane de tone de petrol din Kazahstan, ceea ce a transformat țara din Asia Centrală în al doilea cel mai mare furnizor de țiței al UE, după Statele Unite.
Petrolul trece prin Rusia
Principala problemă este că peste 80% din exporturile de petrol ale Kazahstanului sunt transportate prin conducta CPC (Caspian Pipeline Consortium), care traversează Rusia și ajunge în portul Novorossiisk, la Marea Neagră. De aici, petrolul este încărcat pe petroliere și trimis către piețele europene.
În ultimii ani, infrastructura din zona Mării Negre a fost afectată în repetate rânduri de atacuri cu drone și de probleme de securitate generate de războiul dintre Rusia și Ucraina, ceea ce a provocat întârzieri și restricții în livrările de petrol.
Ce înseamnă pentru România
Situația este importantă și pentru România, deoarece petrolul kazah reprezintă una dintre principalele surse de aprovizionare pentru rafinăriile din țară. În ultimii ani, Kazahstanul a devenit principalul furnizor de țiței pentru România, însă mare parte din acest petrol ajunge tot prin infrastructura de transport care traversează Rusia.
Pentru a reduce dependența de ruta rusească, Kazahstanul încearcă să își diversifice exporturile prin Marea Caspică și prin conducta Baku–Tbilisi–Ceyhan, care transportă petrol către porturile din Turcia. Capacitatea acestor rute alternative rămâne însă mult mai redusă comparativ cu cea a conductei CPC.
