Buunnnn… deci să facem puțină aritmetică politică, exact cum îi place domnului Nicușor Dan. Mai exersăm și noi creierul gros, să nu vină neamțul ăla, Alzheimer, să jucăm o tablă și să ne bată înainte să apucăm să numărăm voturile din diaspora.
Să luăm problema metodic, ca la olimpiadă. Mai exact, ca la mediere.
PNL nu face majoritate cu PSD nici dacă crapă cupola Parlamentului în timpul ședinței comune și rămân blocați sub moloz, cu singura șansă de salvare fiind semnarea unui protocol de coaliție. Liberalii ar prefera probabil să încerce ieșirea prin tunelul de metrou de la Eroilor înainte să voteze cu PSD. Sapă Bolo tunelul, dacă e cazul.
PNL mai spune că nu votează guvern cu PSD nici dacă social-democrații primesc mandat doar de la culte. Pe cel de la oculte însă, după cum se mișcă lucrurile prin culisele patriei, pare că îl au deja parafat, ștampilat și trecut prin două comisii speciale.
PSD zice că nu vrea guvern cu AUR. „Sanchi”, desigur. În politica românească, când cineva spune solemn că exclude o variantă, înseamnă că deja caută locație pentru fotografia de familie a coaliției nou-născute la moțiune. Copilu-i mare, are o greutate de 281 de voturi, baban, bine făcut. La noi, incompatibilitatea politică durează exact până se împart ministerele cu mașină și secretară. Și ATR-urile din energie.
UDMR nu votează guvern cu AUR. Asta este una dintre puținele constante stabile din univers, undeva între gravitație și foamea bugetară a statului român.
AUR zice că nu votează guvern minoritar și nici guvern din care nu face parte. Cu alte cuvinte: ori mireasă, ori nimic. Și, ca tabloul să fie complet, l-ar vrea și pe Călinge Orgescu prim-ministru. Sincer, pe lângă ideea asta, Petrisor Peiu pare Henry Kissinger coborât direct din arhivele diplomației mondiale. Simion încă pare omul care ar negocia pacea mondială lovind cu pumnul în masă, să sară paharele cu zaibăr, cerând reluarea turului doi anapoi.
AUR mai spune că ar face guvern, dar nu are cu cine, pentru că PSD și PNL sunt corupți, iar ei încă nu. Accent pe „încă”. E o poziție admirabilă, aproape inocentă, ca adolescentul care spune că nu a făcut niciodată evaziune fiscală pentru că încă nu a avut firmă. Nu ca Simion, care a avut și firmă, și a făcut și evaziune.
UDMR are mâine ședință să decidă dacă nu e mai sănătos psihic să intre în opoziție și să privească circul de la balcon, cu semințe, apă minerală și eventual niște kürtős. Și sincer, în ritmul ăsta, sunt singurii care par că au instinct de conservare.
USR va face ce face PNL și bine face. Dacă tot avem o alianță PSD–AUR de facto, măcar să existe și una PNL–USR, tot de facto. La noi și dușmăniile funcționează pe principiul echilibrului constituțional.
Iar varianta cu „tehnocratul” seamănă deja cu execuțiile din Turnul Londrei. Intră omul elegant, cu CV, cu engleză bună și cu aer european, iar după două luni iese fără cap politic, plimbat prin studiouri TV și întrebat dacă regretă că a acceptat funcția. Iar el continuă să fixeze un punct în colțul studioului și să privească în gol, așteptând să-i dea cineva pastilele.
Și acum vine partea magnifică. Toată această ecuație trebuie rezolvată de olimpicul nației, Nicușor Dan. Numai că la olimpiadă nu aveai: PSD care jură că intră, PNL care jură că nu votează, AUR care jură că nu susține, UDMR care caută ieșirea de incendiu și USR care stă cu ochii pe PNL ca elevul care copiază discret în ultima bancă.
Acolo aveai cifre. Aici ai orgolii, stenograme, televiziuni, foști securiști reciclați democratic ( ma rog… fosti…) și oameni care se urăsc atât de sincer încât ar refuza să împartă și aceeași mașină de protocol.
Hai să vedem acum cum combinați dumneavoastră tot acest puzzle, domnule președinte, că la olimpiadă ați câștigat. Ehe, dar acolo era ușor, că era cu cifre și hieroglifele acelea din matematică, nu cu Grindeanu, O. Vasilescu, Peiu, Predoiu, Simion și Ana Maria Gavrilă, sefa fara partid…
Tare mi-e că, după toate consultările, calculele, negocierile și grimasele de politețe, o să ieșiți nădușit din birou, o să vă uitați lung la popor și o să spuneți simplu, matematic și apăsat:
„Hai… la vot!”
