Ceea ce ar fi trebuit să fie o simplă coborâre sau urcare pe treptele care duc în pasajul subteran Tache Ionescu, de la Omnia, s-a transformat, luni seară, într-un adevărat test de echilibristică și, mai ales, de curaj. Pline de gheață, scările, fără voia lor, aveau toate „ingredientele” unui patinoar cu intrare liberă și șanse uriașe de a-ți rupe o mână, un picior sau chiar gâtul. (VIDEO la finalul textului)
Oameni de toate vârstele priveau neputincioși și încercau să își facă curaj cu fiecare treaptă coborâtă, transformată în capcană.
Cei tineri, treacă-meargă, și-au testat limitele într-ale „patinajului”, însă cei trecuți de-o vârstă fie au făcut cale întoarsă, fie și-au făcut discret o cruce și, sprijiniți de balustradă, au încercat să sfideze legea atracției universale, gravitația.
Unii au început să dea mărunt din buze la adresa responsabililor, alții s-au descărcat verbal fără prea multă jenă.
„Eu mai sunt cum sunt, dar ce facem cu ăștia bolnavi, de nu au picioarele zdravene și nu își pot menține echilibrul? Primăria ce face, doarme? Așteaptă să își rupă cineva ceva și să ajungă în urgențe?”, și-a vărsat năduful un bărbat între două vârste.
Și, într-adevăr, Primăria ce face, doarme? Fiindcă în atribuția Direcției Tehnic-Investiții stă delegarea sarcinii de a curăța treptele respective de gheață. Nu e ca și cum angajații de acolo nu ar știi că „iarna nu-i ca vara”.
Experiența trăită de oamenii care au avut treabă aseară în zona pasajului cu pricina nu este un caz izolat, ci un simptom al unei probleme mai largi: neglijarea siguranței în spațiile publice.
Curățarea gheții, aplicarea de materiale antiderapante sau măcar montarea unor avertizări vizibile nu sunt opțiuni, ci obligații.
