Se ia o vară din cele mai călduroase,
Se așază peste o țară blândă,
Și se presară pe deasupra cu:
Mugur de floare,
Păduri stufoase,
Aripi de fluturi,
Bătută cărare,
Găoace de scoică,
Valuri înalte,
Briză de mare,
Spice de aur,
Cântec de greieri,
Dogoare de soare,
Miez de lumină,
Râuri cu păstrăvi,
Albastru de zare.
Apoi se-ngână cu noaptea,
Și se-așază la tihnit,
Până dispare departe, în asfințit.
Se ia apoi o mână de toamnă,
Și se așterne ca o brumă, peste tot.
După ce totul e rumen și galben și copt,
Se pune pe la șes,
Pe la munte și prin codrul des,
Se strecoară prin vii,
Se combină cu vise de copii,
Și cu fructe în pârg;
Apoi se strânge totul,
Se cară în care,
Și se fereacă-n hambare.
Se iau mai apoi,
Două site de iarnă, curate,
Și se cerne zăpadă peste sate,
Peste blană de iepure alb,
Peste brad verde,
Din hotar în hotar,
Apoi se suflă pe deasupra:
Crivăț tăios,
Vânt arțagos,
Îngheț peste lacuri,
Căldură-n conacuri,
Mieji de nuci în cozonaci,
Derdelușuri de gheață,
Mâna-ți îngheață.
La sfârșit se arată,
Un Crăciun fericit,
Cum toți și-au dorit.
Apoi se așteaptă
Până se topește omătul,
Căci se va topi negreșit!
În final se îmbină totul,
De cu dimineață, în zori,
După ce dispar corbii
Și norii cei grei,
Cu mănunchiuri albe de ghiocei.
Se pudrează cu esență de verde crud,
Prin grădina și pe prund
Și-apoi se combină cu:
Haine subțiri,
Mirese și miri,
Copii cuminți,
Căldură s-o simți,
Stele pe cer,
Nopți fără ger,
Aburi pe lacuri,
Ouă de Paști,
Vopsite-n conacuri,
Aer în piept cu nesață,
Sete de viață.
După ce totul e gata,
Torni ploi cu găleata,
Chemi berze pe hornuri de case,
Scurgi apa ușor din uluci,
Și, după ce treaba ți-e terminată
Te duci!
