V-ați pus măcar pentru o clipă problema că cele două ar putea fi de aceeași factură? Urmăriți cu atenție imaginile apărute în spațiul public și veți vedea că urletele lor seamănă.
Nu îmi place Șoșoacă. Prefer oamenii care nu zbiară pe post de substitut de argumente. Și dacă nu îmi place de Șoșoacă, înțeleg că unii o preferă, că se simt reprezentați. Și sunteți conștienți că mereu au existat și vor exista personaje care confiscă nemulțumirile, neoferind nimic concret ca alternativă, dar speculându-le la maxim în beneficiul personal, fie politic, fie în business.
Dacă politicienii care simt rasați ar vrea ca astfel de personaje să nu mai existe, atunci ar trebui să se gândească că este exclusiv vina lor, că ei sunt cei care au disperat atât de mult populația, încât o parte a ei să creadă că a urla în spațiul public este echivalent cu a gestiona corect nemulțumirile justificate ale oamenilor.
”Sindicatele jurnaliștilor din Italia au cerut Guvernului României să prezinte scuze în mod public” – asta este o știre care a iritat la maxim. În primul rând, Guvernul României nu are de ce să facă asta, în numele unui senator. Senatorul, dacă a greșit, să răspundă în nume personal. Șoșoacă nu a greșit în numele unei națiuni. Cumva, Guvernul francez s-a scuzat în fața românilor, atunci când un pârlit de pseudocomediant ne-a jignit, etichetând românii ca cerșetorii Europei? Ambasada SUA le-a cerut vreodată scuze românilor, atunci când un militar american l-a ucis pe Teo Peter, apoi a fost extras de aici, ca dintr-o colonie, fără să răspundă pentru fapta sa deosebit de gravă? Mai vreți? Mai am…
Nu suntem preșul nimănui, iar dacă unii dintre slugoii politicii românești au ”muncit” intens pentru a ne face o țară de preșuri, nu au reușit în totalitate. Da, nu-mi place Șoșoacă, nu-mi place mahalaua, dar nu accept să mă scuz ca parte a nației pentru că a existat un incident ca cel intens mediatizat de două zile. Ca jurnalist, dacă intru într-un conflict cu un italian, politician sau cu alte preocupări, nu am cum să cer vreodată ca italienii să se scuze ca nație. Ce treabă au ei cu un tâmpit din propria țară, iar pe mine cine mă împiedică să dovedesc că am avut de a face cu un tâmpit? Să te miorțăi public și să faci atâta caz că te-ai îmbrâncit cu cineva în hol? Una urla că i-au furat din casă, cealaltă că e sechestrată… Dumnezeule mare!
Mai mult decât atât, să te arăți oripilat că ai fost dus la o secție de poliție, că ai fost verificat. Așa, și? Dacă polițiștii nu verifică, nu e bine. Dacă verifică, e abuz. Ești implicat într-un conflict, te duci frumos, dai declarații, clarifici situația și pleci, dacă nu ai făcut nimic. Până una-alta, am observat că soțul senatoarei este acuzat de ultraj, iar ea este posibil să fie cercetată pentru alte fapte. Nu am înțeles de ce s-au plâns mai exact italienii, cerând sprijinul ambasadei. Sau am înțeles, dar e ușor penibil.
Și acum, pentru că așa cred că este corect, să facem referire și la abordarea jurnalistei Lucia Goracci. Repet, m-am uitat cu mare atenție la imagini. Cumva, jurnalista de la RAI făcea un material despre rata scăzută de vaccinare din România, Diana Șoșoacă fiind în opinia italiencei vinovată pentru mesajele antivaccinare. Am mai scris despre asta, dar e cazul să mai spun: cred cu tărie că vinovați pentru neîncrederea oamenilor sunt toți cei care ne-au guvernat. Șoșoacă doar profită de porcăriile făcute de ei și de fireasca neîncredere rezultată din toate acestea. Este mecanismul clasic de creștere a unor tendințe radicalizate/extremiste.
Diana Șoșoacă i-a primit în spațiul ei, apoi, realizând că italienii au o abordare care nu îi convine, a schimbat foaia. Într-un fel, jurnalista venise cu verdictul deja dat, nu în documentare. Ca jurnalist, apropos de beneficiile măsurilor sanitare, aș fi ceva mai prudent, date fiind cele spuse inițial de autorități și ceea ce a dovedit realitatea mai târziu. Spiritele s-au încins, iar urletele erau din ambele tabere. Jenant!
Cred că s-a greșit din ambele părți. Cei care sunt de partea româncei nu au nevoie de argumente, ei știind mai bine orice. Previzibil și imposibil de gestionat. În schimb, cei care sunt de partea italiencei, au o abordare de tipul ”vai, dar știți cine este jurnalista, ce corespondențe de război a făcut, ce una-alta?” Sunt curios câți au căutat pe net ceva realizat de ea. Și mai sunt curios dacă știu despre jurnalismul partizan al posturilor RAI din Italia. Doar atât!
Suntem un popor iresponsabil, dacă nu ne-am vaccinat. În presa germană, acum vreo două săptămâni, eram ”idioții Europei”. Dacă mă uit acum pe cifrele oficiale, că doar trebuie să avem încredere în ele, văd că așa nevaccinați cum suntem, am ajuns în zona verde, iar cei care ne făceau idioți stau cam rău la capitolul infectări. Atenție, vă spun asta în calitate de vaccinat! O fi probabil o reacție adversă.
Nu-mi amintesc ca cei din Guvernul german să ne fi prezentat scuze… Da, știu, unii vor invoca rata mortalității, care la noi este mai mare, că o să vedem ce ne va face nu știu ce tulpină pe la începutul anului, plus multe altele pe care le știți deja repetate obsesiv în spațiul public. Unele argumente sunt valabile, altele sunt doar supoziții neverificabile momentan. Ca de obicei, adevărul e pe undeva, pe la mijloc.
Și dacă eu am decis să mă vaccinez și am făcut două doze, pentru că așa m-am informat și am considerat că e bine, asumându-mi eventualele riscuri, e treaba mea, dar nu voi fi niciodată de acord ca unui nevaccinat să i se impună asta. Apropos de politicienii români care merită menționați, îl citez aici pe Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul, să nu fii de acord cu mine!“
Nu merge asta cu ”eu am dreptate și ceilalți sunt proști”. Gândiți-vă doar la cei care au votat PNL, ca să scape de PSD, argumentând cu necesitatea de a scăpa de ”nenorociții ăia”. Să râd, să plâng?…
Revenind la incidentul care stârnește atâtea patimi, consider că nu este deloc de aplaudat și fiecare să răspundă pentru ceea ce face. De aici și până la scuze din partea Guvernului în numele unei națiuni este cale lungă, pe care refuz să accept că suntem obligați să o parcurgem. Nu mi s-a părut că Italia are doar politicieni de calitate și că Noua Dreaptă reprezintă întreg poporul italian, iar ieșirile extremiste au fost condamnate public de presarii de acolo. Cred că se face cam mult tam-tam acum, iar problemele cu adevărat grave trec prea ușor observate.
Incercare de manipulare, de a găsi o scuză pentru un comportament inacceptabil care afectează grav imaginea României și a românilor. Un ziarist care caută scandalul tratat cu demnitate poate fi ținut la respect. Un demnitar care se comportă ca la șatră trebuie să dispară din peisaj.