Astăzi, 25 octombrie, de ziua Armatei Române, în locul unor știri seci, cu alocuțiunile oficialilor, Observatorul Prahovean publică următoarea poezie:
Dor de casă
în sufletu-mi geme
și mă roade draga mea;
și-mi curge prin vene!
Îți culeg chipul dulce,
din oglinda oricărui lac
și-ti zăresc trupul suav,
sculptat în orice copac !
Mă ard buzele
de dorul sărutului tău
și-ți rostesc numele-n șoaptă,
(îmi spun camarazii) în al somnului hău!
De-și iau zborul în toamnă tarzie,
Sălbatice becațe;
Aș vrea să pot zbura și eu cu ele,
Că tare te-aș strânge în brațe!
Tânjesc să-mi umflu plămânii,
cu al tău dulce parfum
Și gândul la tine
mă-ndeamnă, netrebnic, la drum!
Dar noi cătane vom pleca pe front, în foc și scrum
și sper să-ți mai scriu din când în când, carte;
Iar de n-o voi mai face de-acum,
Peste tine și-ai noștri prunci, eu voi veghea să știi,
De undeva de sus…de departe!
sursa foto: CJ Prahova
