Legende transmise de-a lungul timpului, din generaţie în generaţie. Multe mistere, care i-au uluit şi pe specialişti. Toate legate de Munţii Bucegi, iar unele atât de adevărate încât ridică mari semne de întrebare. O legendă susţine că Munţii Carpaţi sunt străbătuţi de tuneluri subterane atât de lungi încât ating şi sute de kilometri. Nimeni nu poate spune dacă au fost făcute de mâna omului sau de forţa naturii. Iar asemenea tuneluri ar exista şi în Bucegi.
Se vorbeşte şi despre faptul că pe Vârful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, aşa cum au mai fost şi pe alte creştete ale munţilor, în Retezat şi Ceahlău. Acesta este supranumit “triunghiul de aur” al Daciei datorită energiilor impresionat de mari care se presupune că se regăsesc în cele trei puncte.
Unic în lume
De-a lungul vremii s-a descoperit că pe crestele Bucegilor se înregistrează un nivel foarte mare de radiaţii. Nu se ştie cu exactitate de unde provin aceste radiaţii sau ce le provoacă iar cercetările sporadice de până acum nu au reuşit să demonstreze nimic.
Singura explicaţie pe care au dat-o unii dintre specialiştii care s-au încumetat să explice într-un fel legendele şi misterele legate de Bucegi este aceea că nivelul radiaţiilor foarte mari de pe crestele Bucegilor s-ar datora faptului că aici a fost un mare sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului român.
Primele cercetări cu privire la Munţii Bucegi s-au efectuat abia în anul 1927, în partea estică a masivului, pe Valea Ialomiţei, într-o zonă cunoscută sub numele de “şapte izvoare”. Aici s-a făcut o analiză a apei şi spre stupoarea cercetătorilor s-a constatat că apa din acest izvor are zero bacterii. Acest fapt este unic în lume. Alte cercetări au fost realizate în anii 80.
Specialiştii au constatat că izvorul se “alimentează” dintr-un lac subteran imens. Se spune că, din această zonă, a “celor şapte izvoare”, venea în fiecare zi măreţul Zamolxe pentru a bea apă…
Totul a început pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, când platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând. Acolo se antrena cavaleria domnitorului-oşteni „roşii”, denumire dată de îmbrăcămintea pe care o purtau.
Aceştia formau unităţile de elită ale armatei domnitorului din Ţara Românească, folosite doar în caz de mare primejdie. Platoul Bucegilor a fost ales deoarece în vremurile de primejdie, tezaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane din zonă şi păzit de oştenii „roşii”.
Privite de sus
Se mai afirmă, de asemenea, că Bucegii ar ascunde ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gură de Rai”. E vorba despre o pantă cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiştii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman.
În tradiţia populară românească, ”Gura de Rai” este un mediu intre cer şi pământ cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca poziţionare geografică, ”Gura de Rai” este situată pe un picior de munte şi se deschide într-o pajişte înaltă sau un gol de munte.
Continuarea pe evz.ro
