Fie că te uiți la TV, fie că ajungi la Palatul Copiilor din Ploiești, la o lecție de canto, fie te nimerești la o petrecere, ai toate șansele s-o întâlnești pe Cristina Nicoleta Stănescu. Interpretă de muzică populară și profesoară de canto, prahoveanca ne surprinde în permanență prin energia, organizarea, seriozitatea și multitudinea de proiecte în care este implicată. S-a bucurat și a apreciat, în permanență, sprijinul primit, motiv pentru care, la rându-i este deschizătoare de uși pentru elevii săi talentați și care împărtășesc dragostea pentru autentic.
Cristina s-a născut în comuna Măneciu, la poalele Ciucașului. De mică a avut înclinații și a îndrăgit cântecul popular. A crescut pe acordurile acestui gen, în casă fiind cea mai ascultată muzică. Însă, talentul crede că l-a moștenit de la tatăl său. „El cântă prin casă, compune și recită pluguri – obiceiuri de iarnă, cântă la muzicuță și iubește enorm muzica populară”, ne-a mărturisit artista.
În lumea cântecului și-a început activitatea încă de mică, într-un ansamblu coral. După doi ani în care a fost o elevă conștiincioasă, dar în care gândul de a cânta muzică populară n-a abandonat-o, Cristina avea să facă primul pas important spre împlinirea visului ei. În clasa a VII-a a participat la primul concurs de muzică tradițională românească, unde a obținut premiul al III-lea, un eveniment organizat de Maria Tănase Marin, cea care avea să-i devină și profesor de canto la Școala Populară de Arte din Ploiești.
În vara anului 1996, Cristina a trecut cu brio toate probele aptitudinale pentru Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din București, fiind eleva lui Gavriil Prunoiu „cel mai cunoscut interpret mușcelean, dar și cel mai bun pedagog”, așa cum ni l-a descris artista. A fost cel care și-a pus amprenta atât asupra sa, cât și colegilor săi, artiști foarte cunoscuți și iubiți de toată lumea: Ionuț Dolănescu, Diana Matei – Taraful Cleante, Ruxandra Pitulice, Ionela Stăncioi Belu, Daniel Arapalea, Anca Branea, Luiza și Oana – Taraful Urziceanu, Rodica Anghelescu și mulți alții.
„Timp de patru ani, am învățat carte, teorie, nu trecea la o altă melodie până nu știam bine solfegiul piesei prezente; audiție în fiecare semestru cu public, în sala de audiții, concursuri, muncă și iar muncă. Cel mai frumos concurs care pentru mine a însemnat enorm, a fost cel organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, când la doar 16 ani am luat premiul II, diploma și un frumos tort, dar și faptul că pentru prima oară am cunoscut o orchestră profesionistă, condusă cu măiestrie de regretatul dirijor Paraschiv Oprea. I-am văzut în realitate, pentru prima dată, interpreți pe care acasă îi ascultam la pick-up și nu-mi venea să cred, că îi cunosc și personal: regretata Ileana Ciuculete, Benone Sinulescu, Nicolae Furdui Iancu etc.”
Muncă și așteptări
În toamna lui 2001 s-a înscris la facultate, dar în același timp, a început să predea la Liceul Tehnologic Măneciu. În încercarea de a devenit profesor titular, pentru care a susținut, ani la rând, examenul de Titularizare, Cristina a predat în aproape tot județul. A avut parte de momente unice, a lucrat cu copii frumoși și talentați pe care i-a încurajat să urce pe scenă alături de ea la diferite ocazii și evenimente.
„De cântat nu m-am lăsat niciodată, exersam acasă ori de câte ori aveam ocazia, dar parcă tot simțeam ca să continui, să merg la concursuri de folclor. Așadar, în 2002, m-am înscris la Concursul «Floarea din gradină», organizat de TVR1. Doamna Florentina Satmari, doamna Simona Patraulea, Roxana Gibescu și mulți alți specialiști erau în juriu, am cântat, am fost filmată și mi s-a spus că răspunsul îl vor da în timp, că sunt mulți concurenți.
Trecuse un an, trecuseră doi, și răspuns tot nu primeam, deci îmi luasem gândul de la acest concurs. În anul 2004 am primit un telefon, foarte important. Florentina Satmari îl pusese pe Georgel Nucă să mă anunțe să mă prezint la Televiziunea Favorit la Concursul «Rapsodia Românească» direct în prima etapă. Am participat alături de sute de concurenți din toate zonele folclorice, am trecut prin patru etape destul de complicate, cu multe piedici și obstacole, nu doar cântam, dacă nu erai bine pregătit, erai eliminat, și am ajuns în finală concursului, dar din păcate nu am reușit să mă aflu printre cei 3 câștigători”, ne-a spus Cristina.
A fost un pas important, o confirmare că se află pe drumul bun.
În 2006 a absolvit Facultatea de Muzică din București, dar căpătase experiență și vechime și în învățământ. În vara lui 2006 a dat examen și probe de specialitate pentru a preda canto popular în unități extrașcolare, mai precis cluburi și palate ale copiilor. Rezultatele și munca se simțeau, iar elevii săi care participau la diverse concursuri erau apreciați, întorcându-se cu o serie de premii și trofee. În 2008 a devenit titular la catedra de canto popular la Palatul Copiilor – Ploiești. Aici are elevii organizați pe vârste, nivel de pregătire, având și o grupă de performanță „Trandafirul Prahovean”, care a luat naștere în 2006, iar acum este un grup vocal cunoscut de întreaga lume.
„De când m-am angajat la Palatul Copiilor din Ploiești, m-am ocupat mai mult de elevii mei și mi-am întemeiat o familie. Pe plan muzical am reușit să culeg 12 cântece autentice, cu mesaje trăite, care fac parte din viața mea și din zona mea de munte, făcându-le cunoscute unde am avut posibilitatea: în televiziuni, deocamdată”, a completat artista.
În 2017 se bucura de un nou pas important al carierei sale. Orchestra „Asociația Predușel”, în colaborare cu Frații Cazanoi i-au realizat materialul orchestral pentru albumul muzical mult visat. L-a lansat la Etno TV, acolo unde i-au fost alături colegi de școală, de scenă, dar și mentorul său, Gavriil Prunoiu.
Drumul spre marile scene
Pe Cristina am admirat-o la o serie de emisiuni și evenimente pe care le-a moderat, dar în cea mai mare parte se dedică predatului. Ca profesor are parte de tot felul de experiențe, de copii aduși la canto popular doar pentru că părinții încearcă să-și împlinească un vis prin cei mici, dar are norocul să lucreze și cu voci frumoase care îndrăgesc din start cântecele tradiționale.
„Când vine un părinte cu copilul pentru prima oară să îl înscrie la muzică populară-canto popular, eu îi spun la fața locului, dacă are înclinații sau să îl îndrume către altceva. Nu se percepe taxă la Palatul Copiilor din Ploiești. Cursurile sunt gratuite. Ca să treacă de emoții, copiii trebuie scoși cât mai des în public, iar ușor, ușor vor scăpa de trac. Nu-i poți obliga pe cei mici să îndrăgească muzica populară decât dacă le prezinți lucrurile simple și frumoase pe înțelesul lor. Cântându-le, explicându-le, exemplificându-le, îi aduci pe un făgaș și împreună descoperi tot ce e frumos și autentic, ne-a mai spus Cristina.
Are elevi care au continuat pe linia cântecului popular. Îi vedem acum pe marile scene sau în sălile de clasă, unde predau. Ori de câte ori mai au nevoie de un sfat nu ezită s-o sune pe profesoara lor: „Mă mândresc cu ei, am elevi care sunt pe cont propriu, dar tot țin legătura cu mine”.
Ca orice artist care s-a axat pe autentic, artista prahoveancă se simte dezamăgită când vede că în lumea aceasta care ar trebui să promoveze tradiții, cântecul adevărat românesc, vocile frumoase, curate, care fac legătura cu emoție între rădăcinile noastre și prezent, prioritate încep să aibă mulți care n-ar avea ce căuta aici.
„Vocile le sunt făcute la calculator, iar cu bani cred că pot cumpăra talentul. TALENTUL e un DAR DE LA DUMNEZEU, o moștenire, care se cultivă în timp, nu e de cumpărat”, susține Cristina cu toată tăria sa.
Glasul, familia și timpul sunt darurile cele mai de preț ale interlocutoarei noastre. Oricât de ocupată ar fi, nu uită să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru harul pe care i l-a dat, pentru OMUL pe care i l-a scos în cale și alături de care și-a întemeiat o familie, dar și pentru cei doi băieți ai săi.
„Pentru mine e o binecuvântare tot ce trăiesc și faptul că Dumnezeu mi-a dat ocazia să fiu apreciată, să leg prietenii cu marii artiști“, ne-a mai spus artista.
Foto: arhiva personală Cristina Stănescu
