Nu e arbore să nu-l cunoască, pasăre pe care să n-o fi ascultat, animal căruia să nu-i știe rostul. A bătut cărările pădurilor din Prahova de-a lungul și de-a latul, i-a vorbit și cântat codrului atunci când s-a simțit singur, iar, la rându-i, acesta i-a răspuns cum a știut el mai bine. I-a arătat frumusețile naturii în toate ipostazele ei, l-a învățat limbajul semnelor, l-a hrănit din plin cu aerul curat și energia pozitivă. Pentru Ilie Lucan, iginer silvic, pădurea îi este, de mai bine de 40 de ani, a doua familie.
A ales Silvicultura dintr-o pură întâmplare. În 1975, a mers la Brănești pentru a se înscrie la Liceul Agricol, însă în cale i-a apărut și cel Silvic. Și-a schimbat instantaneu decizia, atunci când în fața ochilor i s-au înlănțuit, ca într-un film, imagini din viitor. Și-a imaginat cam ce va urma dacă se va îndrepta spre Silvicultură, iar gândurile i-au plăcut. L-a atras ce a ales încă din timpul liceului, unde a fost un elev conștiincios și a acaparat toată informația ce i-a fost furnizată. Ulterior, a ocupat post de pădurar în Ilfov, iar din 1986 a venit în Prahova, la Ocolul Silvic Ploiești.
Cu pușca în spinare, a bătut cărările pădurilor, cercetând urmele, marcând copacii, cărând hrană la animale. L-a pasionat vânătoarea, dar și împăiatul păsărilor. Dar niciodată nu a făcut lucrul acesta haotic sau din pura sa plăcere.
L-a cunoscut și pe Nicolae Ceaușescu, despre care susține că era un bun vânător.
„L-am văzut în plină acțiune și avea țintă bună. S-au spus tot felul de minciuni, de legende despre partidele lui, cum că erau alții care-i ocheau prada. Cât l-am văzut eu la vânătoare, acțiunile i-au fost reale“, ne-a povestit nea Ilie.
I-a plăcut mult viața de pădurar, a simțit libertatea, s-a bucurat de peisaje unice. I-a cunoscut și vicisitudinile, dar și transformările pentru că vremea și vremurile și-au pus amprenta și aici.
Și-a adus în mijlocul ei și copiii și este tare mândru că fiul său, în vârstă de 37 de ani, are aceeași pasiune.
„Când veneam cu el în pădure vorbeam în continuu ca să speriem animalele. Mai ales când vedeam că se lasă seara pentru că vânatul circulă noaptea. N-am avut probleme niciodată pentru că animalele fug dacă aud gălăgie“, ne-a mai spus nea Ilie.
Mare amator de muzică bună și mai ales populară, pădurarul s-a bucurat de „scena” generoasă a pădurii, unde spectatori îi erau arborii, și cânta cu mult patos atât melodii dedicate naturii, cât și de dragoste. De asemenea, nea Ilie este și un izvor nesecat de bancuri. Născut în Teleorman, vrând-nevrând a devenit și ținta ironiilor făcute din cauza clasei politice. Dar le barează fie cu o glumă la schimb, fie diplomat, aducându-le aminte celor din jur că peste tot avem de-a face cu oameni și oameni.
Educație și respect pentru „inima verde“
Și-a dorit să cunoască mai mult și, totodată, să avanseze. Astfel, după anii ’90, s-a înscris la facultate. „Am urmat-o la Brașov. A fost admitere serioasă, am fost 11 candidați pe un loc“ , și-a amintit Ilie Lucan.
Este însă de părere că educația și respectul pentru natură ar trebui să fie o constantă în programa școlară. Copiii învață prea puține lucruri despre „inima verde“, iar ca adulți nu vor ști nici s-o respecte, dar nu vor conștientiza nici efectele tăierilor masive și aleatorii.
Inevitabil că discuția ne-a dus și spre capitolul acesta. Aici, nea Ilie ne-a mărturisit că există și situații când lumea se alarmează greșit dacă vede arbori puși la pământ.
„După 100 de ani, pădurea trebuie regenerată. Acei arbori trebuie tăiați. Însă există oameni care calcă strâmb. Mă doare când văd că își bat joc de sănătatea și siguranța noastră, înainte de toate“, a completat nea Ilie.
O altă latură sensibilă este cea a tinerilor care sunt din ce în ce mai puțin interesați de această meserie. Viața de pădurar nu este tocmai ușoară, iar veniturile ar trebui completate și de alte facilități.
„Soția de pădurar trebuie să aibă grijă de casă, de copii, de gospodărie. El e plecat toată ziua sau chiar mai multe zile, în funcție de vreme, de sarcini. Câștigul lui ar trebui să acopere cât de cât și ceea ce ea nu reușește să câștige“, ne-a mai spus bărbatul.
La cei 63 de ani pe care-i are, Ilie Lucan se bucură că a avut norocul unei profesii pe care a iubit-o și a unei familii frumoase. Dacă fiul îi calcă pe urme, fiica sa (33 ani) este economista familiei. Nu știe ce va face la pensia care se apropie, dar este conștient că nu va putea trăi departe de pădure, de drumețiile sale, de orele în care inspiră liniște și aer curat.
Foto: Liliana Maxim
