Domnule primar Iulian Bădescu,

Vă adresez aceste rânduri ca de la părinte, la părinte, fără niciun fel de patimă, lăsând la o parte deja tradiționala poziție de conflict pe care o avem încă de când v-ați instalat în funcție.
V-ați asumat ipostaza de “primar civilizator și modernizator” al orașului. Pornesc de la premisa că prins cu problemele reale ale administrării orașului, o plimbare împreună cu copiii la Sala Sporturilor ar fi, probabil, ultima pe lista dumneavoastră de priorități. 
Am lucrat împreună, ne-am întâlnit pe teren împreună, deci pot spune cunoscându-vă că niciodată nu puteți fi acuzat de lipsă de afecțiune, ori preocupare față de viitorul sau siguranța copiilor. Pot pune oricând mărturie că sunteți unul dintre oamenii pe care îi cunosc ce au avut constant preocupări în sensul construirii unui viitor mai bun pentru copiii noștri, ai generației noastre.
La fel pot spune că, dacă sunt multe lucruri care ne deosebesc ori avem puncte de vedere și abordări uneori diametral opuse ale multora dintre problemele cotidiane, avem, cu certitudine, o trăsătură comună: preocuparea pentru a crea un mediu respirabil celor care vin după noi. Sunt absolut convins de faptul că nu v-ați putea asuma niciodată ipostaza de “primar sub mandatul căruia un copil a suferit o tragedie ca urmare a neglijenței criminale a angajaților din subordine”. Eu, și câțiva cititori, nu ne-am putut asuma ipostaza de simpli privitori și am decis să vă scriu aceste rânduri convins fiind că veți face ceea ce trebuie făcut.
Pentru a preîntâmpina apariția unui astfel de head-line, vă pun la dispoziție un set de fotografii/filmulețe făcute în parcul de la Sala Sporturilor atât de subsemnatul, cât mai ales de cititorii noștri în cadrul campaniei “Observatorul încurajează jurnalismul civic”. Acum depinde doar de dumneavoastră, și nu de un oarecare domn Donald ușor depășit de contextul în care l-ați plasat, să redați acestui spațiu public siguranța și strălucirea de acum câțiva ani. Vă mulțumesc.

Distinse domnule director Constantin Donald,

Cu siguranță nu știați însă, administrat tot de societatea pe care o conduceți acum dumneavoastră, acum trei – patru ani parcul de la Sala Sporturilor devenise un etalon a ceea ce înseamnă amenajarea unui spațiu public de agrement. Rivaliza nu doar cu parcuri din București, Brașov ori Sibiu, dar îl puteai pune fără probleme în competiție cu locuri similare din țări din Occident.
Astăzi nu numai că l-ați transformat într-un maidan urât coafat, însă este doar o chestiune de timp până când vom afla de prima tragedie care s-a produs aici. În opinia mea, dacă nu veți lua imediat măsuri, ne veți obliga să scriem fie despre faptul că un copil s-a înnecat în lacul unde înotul este interzis, fie un copil s-a accidentat grav la oricare dintre locurile de joacă.
Iar dacă acest lucru se va întâmpla, vă promit domnule director Donald că o să-mi dedic o mare parte a energiilor cotidiane pentru a face ca adevăratul vinovat să plătească. Menționez că în opinia mea, singurul responsabil adevărat pentru ruina periculoasă care a devenit parcul de la Sala Sporturilor și locurile lui de joacă sunteți clar, categoric, indubitabil, dumneavoastră.
Știu că aveți un simț al esteticului urban mai… aparte. Totuși este chiar atât de greu, domnule Donald, să-i puneți pe subordonații dumneavoastră să repare/reabiliteze locurile de joacă, să tundă iarba, să vopsească gardurile făcute de ăla dinaintea dumneavoastră? Pentru că aceste activități ar putea preîntâmpina producerea unei tragedii pe care nu doar eu o văd iminentă și inevitabilă.