E greu dar bine să fii voluntar pentru domnul Semcu

Frățicăăăăă, e groasă rău de tot. De două luni sunt șomer nebărbierit și de f’un an îmi omor plămânii cu Pall Mall din ăla moldovenesc din Obor. Mă știți că-s lepră. Deci când a venit la mine în garsoneiră săptămâna trecută Păsărica – e numele ei conspirativ, vă dădurăți seama sper – să-mi spună că e rost de ceva cocofeți săptămâna asta, vă dați seama că am avut un orgasm. M-am bucurat mai ceva ca atunci când vine cu borcanul de compot plin cu ciorbă luată pe șest de la bunică-sa.
Deci idea e că pentru cocofeți trebuia să fac un pic de voluntariat la penele săptămâna asta, să-l promovăm pe unul domnul Semcu – cine o mai fi și ăsta?!?! Zic no problemo mi curason, îl promovez și pe Volosevici dacă îmi iese de o bere moca și îi dau acordul să mă implice în proiect. M-a implicat. Azi dimineață m-am prezentat reglementar la sediul de campanie secret. Ca să facă și ciudosul ăla de Bădescu niște investigații complicate, n-o să vă dau indicii clare. Dealtfel am fost strict instruiți în sensul acesta.
Deci după cum vă spuneam, m-am prezentat ras la sediu, am fost repartizat cu alți trei colegi la fel de liberali ca și mine și ne-am apucat de treabă. N-o să vă spun unde, că după cum vă spuneam, nu vreau să mă identifice și să mă lase fără biștari. Am fost clar ce să împărțim, cum să abordăm electoratul, ce să le spunem la domnii și doamnele cu care o să intrăm în contact…, tot tacâmul. Nu pot să nu-I spun lu Volo că campania se face atât dortudor cât și la corturi, din câte am observat eu și are ca scop să-l dea jos pe el și să-l pună în locul lui pe domnul Semcu – cine puii mei o mai fi și ăsta?!? La final mi-au dat vesta galbenă și pachetul cu telegrame – că asta m-au pus să impart, telegrame – și m-au trimis la produs electori pentru domnul Semcu – cine puii mei o fi și ăsta?!?! – în zona mea secretă.
Deci înainte să plec în cartier, nu pot să vă spun ce am remarcat cu spiritul meu de observație atât de evident ieșit din comun. Frățicăăăăă, liberalii ăștia sunt puturoși rău de tot. Când au făcut prezența pentru demararea operațiunii, de bază eram doar noi, sanchi, voluntarii. Ăia ai lor, membrii și simpatizanții au dormit până pe la 11 așa că am plecat la muncă pe la 11.30 și am terminat cartierul pe la 12. Dar asta e o altă poveste, hi hi hi.
Deci, așa cum vă spuneam, mă apuc de dortudor. Cioc-cioc, ciocăn la ușă și când iese electoru’ îmi bag strategic bomebul între ușă și tocul ei: “Ce vrei?” “Ce vreau?, vreau să vă spun despre domnul Semcu – cine puii mei o mai fi și ăsta?!? – că el vrea să crească Ploieștiul, nu știu dacă ați auzit”. Apoi să te ții nenică ce mi-au auzit urechile: “Huuuo!!! Marș mă! Hoţii, fură cu toţii, să-i ia belzebut pe toţi!”. Astea erau alea, cele mai blânde. Alt set, crâncen pentru domnul Semcu – cine puii mei o mai fi și ăsta?!?- deci fii pe fază băi Bădescule că asta e oi chifteluță mișto pentru tine, eru din alea de-mi rupeau inimioara în două: “Ce mai vrea şi ăsta de la noi?”, “Ce vrem? Bani vrem, aia vrem”, “Daţi şi voi un tricou? Nu daţi nimic?”, “Ăsta? E securist… ce să scriu? Scriu că e securist”.
Faaac, zic eu deja obosit cumplit după 15 minute de muncă în folosul domnului Semcu – cine puii mei o mai fi și ăsta?!? –  și mă uit după primul colț de bloc unde să-mi las telegramele pe care trebuia să le dau la electori ca să I le trimită înapoi. Exact când am identificat locația perfectă, o observ pe o doamnă distinsă, fix arhetipul electorului liberal: mărunțică, uscățică, îmbrăcată elegant de la second și cu o sacoșă maaaare în mână. Siiigur, sigur, fostă profesoară. În încercarea disperată de a salva măcar o telegramă de la ghenă, o abordez frontal: “Distinsă doamnă, îl reprezint pe un domn liberal și vreau să vă ofer ceva din partea lui”. Se uită la mine plină de speranță. Vede că vroiam să-i dau pliantul cu promisiuni și telegrama și văd cum i se lipește stomacul de șira spinării: “Ce an e ăsta maică? 2011? Păi și de ce veniți acu’ maică?” M-a făcut praf. Am lăsat strategic pachetul cu telegrame lângă o ghenă doar de mine știută și am sunat-o pe Păsărică să-mi ia banii și să vină la mine, la terasă. Puii mei, acu’ am servici cel puțin o săptămână, îmi permit să beau pe datorie!
P.S.: Mâine o să vă spun cum stă treaba cu cortu’ și electoru’. Am zis.
Apropo, aveți idee cumva cine e domnu’ Semcu ăsta? Că eu nu i-am văzut fața decât din poze și acolo pare că are niște probleme cu ținutul mâinilor lângă fizic. Așa să fie?
Atenție: Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare.