Anul acesta am decis să facem ceva ce n-am mai făcut de peste 20 de ani: să facem Revelionul în stradă. La decizie au contribuit major doi factori: Noua lege a aricolelor pirotehnice, care, pentru noi, s-a tradus în „bubuieli tâmpite mult mai puține”, și Retrologia, ceea ce ne-a dus cu gândul la „Revelion fără manele în stradăăăă! Să mergeeeem!”. Așa că, ne-am îmbrăcat bine pentru a combate temperaturile negative de afară și, pe la 22:30 ne-am îndreptat spre centrul Ploieștiului.
Vezi la finalul textului imagini VIDEO de la Revelionul 2026, de la Ploiești
Deja de pe bulevard se simțea atmosfera de sărbătoare. Oameni mulți, în grupuri mai mari sau mai mici, se îndreptau spre centru. Unii aveau în mână sticle de șampanie, alții aveau și sticle și pahare, unii erau mai tineri, alții mai în vârstă… dar toți erau frumoși.
La Târgul lui Moș Crăciun nu ziceau că e ora 23:00. Aproape toate tarabele erau deschise, la aproape fiecare colț erau oameni cu pahare de vin fiert, încercând să se încălzească. Pe măsură ce te apropiai de Palatul Culturii, începeau să se audă, și să se simtă, ritmurile muzicii anilor 80. Și oamenii dansau și, evident, se simțeau bine.
Prin mulțimea din fața Palatului Culturii, am dat cu ochii și de primarul Ploieștiului. Venise cu soția să petreacă Revelionul în centru, la artificii.
Mulți îl înjură și îl blamează pentru „circul” din oraș, atât cel din vară, cât și cel de acum. Dar eu am văzut oameni care îl opreau să-i strângă mâna și să-i ureze tradiționalul „La mulți Ani!”. Deci, ceva bine tot a ieșit din „circul” ăsta…
Dacă nu e unul mai cu moț, nu se poate…
Revenind la atmosfera din centru, în timp ce oamenii dansau și se simțeau bine pe ritmuri de muzică veche, a apărut, pe la 23:40, unul „mai cu moț”, care și-a făcut loc prin mulțime cu o boxă mare, luminată din care răsunau la maxim… manele!
Ostentativ, s-a poziționat astfel încât cei din jurul lui să audă „muzica” din boxa lui, și nu pe cea care DJ iuLio o mixa pe scenă. Gestul lui a fost ignorat de oameni, care au preferat să se îndepărteze decât să-i atragă atenția.
Alții însă, probabil încântați de „forma de protest” a individului, au început să se miște pe ritmurile nou introduse în mulțime. Deci erau de acord cu ceea ce boxa respectivului „furniza”.
Momentul mi-a lăsat un „gust amar”. Imediat mi-am imaginat un concert de manele, unde vine unul cu o boxă în mulțime și pune, la maxim ABBA… sau Rammstein. Credeți că respectivul ar scăpa cu viață din publicul acela? Nu! Cel puțin cu câteva echimoze, câțiva dinți lipsă și boxa făcută bucățele. De ce? Pentru că nivelul publicului respectiv, ăsta este!
Publicul de la Retrologia a preferat să se îndepărteze ca să se poată bucura de ceea ce venise să asculte. Și asta este dovada supremă a educației și toleranței pe care „cealaltă parte” nu o are aproape niciodată.
Artificiile, frumoase, daaaar…
Am depășit momentul și, cu câteva minute înainte de miezul nopții, ne-am îndreptat pe bulevard, spre Parcul Toma Socolescu, pentru focurile de artificii.
Ajunși acolo am observat ceva: era aproape liniște. În afară de o mână de „bombardieri” care mai aruncau câteva petarde rămase, probabil, prin boxă din anii trecuți, în rest, lumea aștepta focurile de artificii cu sticlele de șampanie în mână, cu paharele și cu zâmbete.
Și, la 12 noaptea au început! În prima fază toată lumea aflată pe stradă s-a bucurat. S-au deschis sticlele de șampanie, s-au ciocnit pahare până când… din cer au început să cadă „firimituri de foc”, cum s-a exprimat cineva. Cum adică? Adică resturile de artificii căzute nu se stingeau până când ajungeau jos și, pe asfalt, au început să apară aceste „firimituri” care ardeau.
Treptat, lumea a început să se retragă. Unii, mai curajoși, și-au tras glugile pe cap, alții se tot mutau în speranța că nu-i va nimeri vreun firicel luminos. Mi s-a părut puțin nesigur mai ales când, la un moment dat, exact pe lângă noi, a trecut cu viteză (s-a și auzit) un astfel de mini-proiectil. La asta, recunosc, nu mă așteptam…
Am plecat spre casă, puțin după terminarea focului de artificii. Recunosc, dacă nu era atât de frig, probabil aș mai fi stat pe la târg. Deja însă copiii începuseră cu „Hai să mergem că mi-e frig!”, ceea ce ne-a determinat pe noi, cei mari, să ascultăm și de dorința noastră lăuntrică, de a ajunge acasă „la căldură”.
Concluziile Revelionului 2026 de la Ploiești
A fost primul Revelion petrecut în stradă după mai bine de 25 de ani. Nu vorbesc de focul de artificii, la artificii am mai fost, am ajuns la 23:55 și am plecat la 00:10, vorbesc de a merge în centru de Revelion, pentru Revelion.
Una peste alta a fost frumos, inițiativa chiar a scos din casă oameni de calitate. Din cercul nostru de cunoscuți, mulți au recunoscut că au ieșit pentru muzică. Alții au spus că s-au ferit ani la rând să iasă din cauza bubuielilor și petardelor. Oricum ar fi, centrul Ploieștiului a fost plin de viață în noaptea dintre ani.
Da, poate pentru unii e „circ” dar, pentru alții, este un motiv să înceapă să ia în calcul petrecerea Revelionului la ei în oraș. De ce? Pentru că, anul ăsta, de Revelion, chiar ai avut ce face la Ploiești!
Să aveți un An Nou cât se poate de frumos! La Mulți Ani!
