Scandalurile administrației locale, care s-au ținut lanț la sfârșitul anului 2023, și-au pus amprenta pe tot ceea ce a însemnat organizare de evenimente cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Astfel că, după un iluminat festiv întârziat, un târg de Crăciun aproape jalnic, nu mă așteptam să văd pe cineva în centru în noaptea de Revelion. Dar, așa cum noi am mers, în lipsă de altceva, așa au mers și alții…
Am plecat de acasă cu ideea de a vedea copiii focurile de artificii anunțate de municipalitate, și de a ne bucura și noi de bucuria lor. Recunosc, eram crispată de bubuielile și pocniturile petardelor care nu au nicio legătură cu spectacolul de lumini de pe cer.
Știu, artificii înseamnă și zgomot, nu numai lumină. Dar sunt frumoase! Nu am înțeles însă, și nici nu cred că voi înțelege vreodată, bubuielile fără sens care par să-i distreze maxim pe unii. Ce plăcere poți găsi în a bubui, eventual cât mai aproape de urechea cuiva, o petardă care, în afară de zgomot, nu produce nimic? Dar mă rog… asta este părerea mea.
Nici când eram copil nu suportam bubuielile, nu le vedeam sensul, și am ratat multe revelioane în Piața Universității din București din cauza pocnitorilor. Da, voiam să merg la concerte, voiam să văd focurile de artificii, dar mai puternică decât dorința, era sila de zgomotele produse de petarde și pocnitori. Așa că, în fiecare an, sila învingea!
De dragul copiilor, am mers în centrul Ploieștiului…
…nu înainte de a băga în geantă singura pereche de dopuri de urechi pe care o aveam prin casă. Amintirile mele în ceea ce privește nivelul decibelilor din noaptea de Revelion au fost pe punctul de a mă face să mă întorc de la ușă. Mă bucur totuși că n-am făcut-o…
Am lăsat mașina în parcarea din spatele Casei Sindicatelor și, cu 25 de minute înainte de miezul nopții, eram deja în apropierea bulevardului, împreună cu mulți alții ca noi. La Casa Sindicatelor în față se dădea de zor cu pocnitori și petarde… degeaba, așa că am căutat să ne îndepărtăm rapid de zonă.
Am mers spre șosea, dara colo mi s-a părut și mai rău. O grămadă de puștani, mai copți sau mai puțin copți, dădeau de mama focului, în mijlocul străzii, cu bubuieli. În afară de zgomot și fum, nu făceau nimic altceva. Dar, mă rog… măcar dădeau doar pe șosea, nu și printre oameni…
Am mai văzut tineri și mai puțin tineri, cu artificii din acelea tip tub, le dai foc, le îndrepți în sus, și ies artificii pe rând. Nu mi s-au părut nici alea vreodată distractive. Nu-s nici frumoase, nici prea sigure… dar măcar nu bubuie.
Timp de 20 de minute ne-am căutat un loc cât de cât bun, cât de cât departe de zgomotele fără sens din mijlocul străzii.
Cu puțin înainte de miezul nopții a început spectacolul de artificii…
…și mi-am dat seama, după privirile copiilor, că a meritat să suport bubuielile de dinainte. Dacă stau bine să mă gândesc, bubuielile nu au fost nici măcar 25% din cât de rele erau cele din urmă cu 20 de ani, în centrul Bucureștiului. Atunci se arunca cu petarde lângă oameni, cu cât bubuia mai aproape de cineva, cu atât era distracția mai mare pe grupul de tembeli-aruncători, atunci se spărgeau sticle de asfalt și erau cioburi pe fiecare metru pătrat de asfalt! Am fost ușurată să constat că amintirile mele din copilărie, cu sticle sparte în mijlocul străzii nu s-au repetat acum!
Se pare că, totuși, indiferent de ce ar spune unii și alții, și cât de frustrați am fi în viața de zi cu zi, gradul de civilizație și de conștientizare este mai ridicat acum decât era în urmă cu 20 de ani. Cel puțin așa mi se pare mie…
Despre spectacolul de artificii pot spune că a fost drăguț. Nu wow, nu cine știe ce, dar măcar a fost ceva… Da, nu a fost urmat de nimic, de niciun show, de niciun concert, de absolut nimic-nimic! Dar nu cred că cineva își făcea iluzii din acest punct de vedere.
Puțin după ora 12, când artificiile mari au încetat, lumea a început să plece din centru, fiecare spre case sau spre petreceri… A urmat ceva ambuteiaj în trafic, din care însă am scăpat destul de repede, mult mai repede decât mi-am imaginat.
Citește și: Imagini spectaculoase cu focurile de artificii din centrul Ploieștiului
Am ajuns acasă la mai puțin de o oră de când ieșisem pe ușă. Daaaaar, am lipsit un an de acasă! Am plecat în 2023 și ne-am întors în 2024! Tare faza! 😊😊😊
În ceea ce privește artificiile, au fost ok, au fost drăguțe. Anul viitor, dacă vor mai vrea copiii, vom merge din nou, iar eu nu voi mai avea stresul de anul acesta pentru că… am văzut despre ce e vorba!
Am pășit în anul 2024 în centrul Ploieștiului. La cum plecăm noi de sărbători, sunt șanse mari ca și în 2025 să pășesc la fel. Nu mă deranjează. Dar mi-aș dori, poate, ceva mai mult de la organizatori. Am văzut concerte și evenimente în multe orașe din țară, d ece nu se poate și la noi? Poate, pentru că în 2024 Ploiești este Capitala Tineretului din România, Revelionul următor va fi organizat altfel… poate. Măcar am dreptul să sper!
Hai, La Mulți Ani 2024! Să avem cu toții un an de poveste! 😉
Nu stiu cum a fost in centru. Stiu doar cum a fost la Gara de Sud. Nemernicii au detonat petardele de parca eram la Bahmut ( or fi vrand sa ne obisnuiasca? ). Motanul meu s-a ascuns si cand l-am gasit tremura ca varga. Sa le fie de ras!