Sunt sigur că știți despre ce vorbesc. Există această tipologie de oameni pe care, să zicem, este dificil să o ignori.
O parte dintre cei la care mă refer sunt chiar acei oameni care-ți povestesc într-o oră, în loc de 40, maxim 60 de secunde, despre cât de palpitant ar trebui să ți se pară ție drumul lor de-acasă până la pâine. Ei îți detaliază amănunțit fiecare pas urmat în această „neobișnuită” și “palpitantă” aventură.
Sunt în stare să-ți exemplifice orice schimbare de direcție a vântului, care-s cele mai norocoase zodii, de ce e bine să fie bine, iar când tu încerci să muți discuția (că-i vezi pe rit vechi), te vor surprinde și mai și. Cum?
Păi le spui că-i mișto pictată Mănăstirea Voroneț, iar ei se uită strâmb la tine, încep și-ți vorbesc din poignet “e albastru de Voroneț, există multe nuanțe de albastru – marin, ciel și, sincer, nu vreau să intru în detalii”.
În acel moment, tu chiar speri să nu intre în detaliile vieții și aștepți încheierea discuției, da’, bineînțeles, finalul e departe … “Știu că nu suporți…”
Păi, dacă observi că nu suport, de ce insiști? Fii om și nu te duce în zona aia… Și tu te uiți la el, ei, dânșii, cu firimitura de politețe pe care o mai deții, vezi in ochii lor privirea lui Ted Bundy, după ce-și lega victimele, și speri să scapi.
Dar, apare accidentul despre care au citit ei nu știu unde și-ncep să se desfășoare. Vei observa că dacă-ți povestesc despre orice accident despre care au auzit, vor începe să descrie culoarea șosetelor victimei și vor continua cu promoția de la nu știu ce site, unde șosetele respective erau cotate la un preț bun.
Dup-aia îți relatează că și un var de-al lor a trecut prin aceeasi situatie. Încerci, deja, să le termini tu propozițiile că să dureze mai puțin calvarul, iar ei când văd treaba asta îți aruncă una de genul “aaa, ți-am mai povestit”. Tu, golan, ți-o încerci și spui “DA!”. Mare greșeală pentru că ei încep să-ți relateze altă povestioară, tot în cel mai detaliat mod! Adică ce-au făcut din momentul în care s-au trezit, cum s-au întins, ce pastă de dinți folosesc, ce cafea au băut, ce pisica au mângâiat, cine s-a mai îmbolnăvit, cine-a mai murit, îți spun cine-i sărac, bogat, al naibii sau prostul naibii.
Da. Ăștia-s oamenii care-ți sug efectiv orice brumă de energie ai avea, pozitivă sau negativă. Și faza cea mai nasoală e că trebuie să-i asculți, fie pentru că, obligați de conjunctură, aveți un drum lung de făcut împreună, fie o activitate esențială pe care, oricât ai încercat, nu ai cum s-o eviți! Voi ce faceți în astfel de situații? Eu … mă antrenez, la capitolul răbdare, dar și politețe. 😅
