Cu mici excepții, sindicatele de la noi par glume. Când le aud că pregătesc proteste, chiar că îmi vine să râd, deși admit că nu e nimic de râs.
Nu râd de necazurile oamenilor, pentru că aici e de plâns. Râd de naivii care încă mai cred că mișcarea sindicală din România, cu foarte puține excepții, ar mai avea vreo putere.
Denumirile pompoase au rămas, unii lideri încă mai stau proțăpiți în fruntea lor, dar nu mai au nicio legătură cu realitatea. Combinatori de profesie, ireal de bogați, parteneri ai patronatului, fie că e privat sau de stat, ies rareori la rampă și simulează mișcări de protest, din care mai mereu sindicaliștii de rând ies în pierdere.
Trăim vremuri cumplite și viitorul nu se anunță deloc promițător. Dar, pe lângă criza mondială, avem propriile crize care pot fi atenuate. Spre exemplu, o amplă mișcare sindicală ar fi blocat creșterile nesimțite ale salariilor unor bugetari, la pachet cu majorări de taxe și impozite pe spinarea ”fraierilor” care să le susțină.
Veți spune că poate nu avem nevoie de turbulențe sociale, caz în care poate vă e mai bine așa, buni de plată pentru o șleahtă de profitori. La fel de bine s-ar fi putut protesta împotriva statului, care nu doar că nu combate real specula, ci chiar o susține, fiind principalul beneficiar/profitor de pe urma ei.
Tocmai am avut ocazia să văd pe viu de ce sunt în stare sindicatele altora, respectiv cele din Franța. Probabil ați auzit deja despre criza carburanților. Sunt foarte puține stații care mai livrează, restul având lacătele pe uși. De ce? Pentru că sindicatele blochează activitatea din acest sector, cerând ceea ce ar trebui să ceară și ale noastre. Nu am văzut să facă vreo concesie și nici nu cedează până când veniturile oamenilor nu vor crește, iar specula nu va înceta, combătută real de către statul francez.
Cetățeanul francez, chiar dacă nu este afiliat la sindicatul care a organizat protestele, chiar dacă este afectat de criza carburanților, înțelege și susține în majoritate protestul, pentru că indirect va beneficia și el de rezultat, iar rezultatul chiar va exista. Nu se poate la infinit să îi supraimpozitezi pe cei care chiar muncesc și plătesc taxe, scăzându-le constant nivelul de trai, dar favorizând putorile aciuate în societate.
Cei de acolo s-au săturat de PUTORI, de ajutoare sociale date celor care le-au căpușat țara, care refuză să muncească, dar primesc bani pentru fiecare copil adus pe lume acolo, primesc jumătate din valoarea chiriei, primesc complet nejustificat șomaj, au tot felul de facilitîți, plus că mai și comit o groază de nenorociri în societate. Nu au nimic cu emigranții care vin și muncesc cinstit, care încearcă să-și ofere un trai mai bun, dar oferind la rândul lor statului francez experiența și munca efectivă pe care o pot presta. La noi căpușele sunt altfel și au rol decizional.
Astăzi, tocmai am aflat despre un protest organizat de sindicaliştii Cartel Alfa, joi, în Bucureşti. Aceștia cer creşterea urgentă a salariilor şi pensiilor, dar şi reducerea costurilor de trai. Două caravane au plecat din zona Ardeal şi Moldova, fiind organizate proteste pe traseu, sindicaliştii întâlnindu-se în Capitală.
Nu cred că acțiunea lor va avea consecințe în zona decidenților, neîncrederea venind din exprimarea de catifea din comunicat: ”Preţurile la energie, alimente şi alte produse esenţiale cresc în spirală la niveluri care trimit milioane de lucrători în sărăcie, în timp ce Guvernul, economiştii şi bancherii iau măsuri care pun presiune şi mai mare asupra cetăţenilor (spre exemplu, prin creşterea dobânzilor), în timp ce companiile din energie au profituri record.
În acelaşi timp, atragem atenţia şi asupra faptului că, în contextul actualelor preţuri, foarte multe unităţi economice sunt puse în situaţia de a-şi înceta activitatea, iar cetăţenii români vor fi puşi în situaţii dramatice din cauza superficialităţii cu care este tratată problema la nivel politic.”
Atrag ei atenția… Și??? Credeți că acest protest sau ce o fi el va avea finalitate? Experiențele ultimilor 20 de ani au demonstrat că doar punctual s-a obținut câte ceva, prea puțin pentru adevărații protestatari nemulțumiți și mult mai mult pentru cei care i-au manipulat.
Cu amărăciune spun că adevărata forță a sindicatelor a dispărut, că ceea ce a rămas este doar o glumă, cum la fel va fi și rezultatul oricărui protest.
foto – efectul protestelor sindicaliștilor din Franța
