De ce statul român are nevoie de angajați tineri. Declarația unică de pe 25 mai e un chin pentru cetățeni

Auzeam la radio acum câteva zile că statul român intenționează să împrospăteze administrația fiscală a României cu sânge tânăr. Știrea anunța de fapt o declarație a președintelui ANAF, Lucian Heiuș, care a ajuns la concluzia că 40% din angajații ANAF au peste 50 de ani, că de 5 ani nu s-au mai organizat concursuri de angajare și că ANAF are o structură de personal îmbătrânită.

Respect expertiza celor care lucrează de ani buni în tranșeele ANAF, dar de ce spun că avem nevoie de mai mulți tineri? Pentru că majoritatea celor mai în vârstă nu au exercițiul contestării autorității, cred că dacă așa li se spună să facă este ultra suficient ca lucrurile să meargă bine.

Nu au exercițiul asumării unui dezacord, nu pot face follow-up al unei inițiative care vine în sens opus valului principal. După principiul dacă nimeni nu se agită, de ce m-aș agita eu…, lucrurile funcționează de zeci de ani în virtutea inerției.

Eu cred că un mare avantaj pe care l-ar oferi instituției tinerii bine pregătiți, ar fi acela că pot regândi circuitele birocrației fiscale, în unele funcționale și accesibile contribuabilului mediu ca pregătire. Inclusiv, sau mai ales, este necesară o mai intuitivă prezentare a procedurii de completare și depunere a documentelor pe site-ul instituției.

Exemplul cel mai recent al coșmarului pe care îl creează unui contribuabil de bună credință siteul ANAF este sfânta dată de 25 a lunii, data de plată a taxelor către statul român, pe care firmele o trăiesc și retrăiesc ca pe Ziua Cârtiței. O singură dată pe an, în luna mai, acest sfânt 25 implică, sau mai degrabă afectează, și persoanele fizice.

Pe 25 mai, în fiecare an, persoanele fizice care au realizat individual sau într-o formă de asociere, venituri/pierderi din România sau/și din străinătate, și care datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii, au obligația de a depune declarația unică sau formularul 212.

În traducere, trebuie să completezi și să depui dacă ai avut în anul anterior venituri din:
– drepturi de autor,
– cedarea folosinței bunurilor,
– activități agricole, silvicultură, piscicultură,
– transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum și transferul aurului de investiții,
– remunerații/indemnizații ale membrilor consiliului de administrație/administratori/cenzori și alte venituri similare,
– salarii plătite din România pentru activitatea desfăşurată în străinătate,
– premii, jocuri de noroc,
– dobânzi, dividende, lichidarea unei persoane juridice,
– pensii, transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, venituri cu titlu de moştenire
– alte venituri.

Mai depun această declarație persoanele care au beneficiat de:
– indemnizații ca urmare a aplicării măsurilor de protecție socială în contextul pandemiei,
– indemnizații în același context privind stimularea creșterii ocupării forței de muncă,
– indemnizații pentru stabilirea unor măsuri de protecție socială a angajaților și a altor categorii profesionale în contextul interzicerii, suspendării ori limitării activităților economice, determinate de situația epidemiologică generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2,
– avocați care au beneficiat de indemnizația prevăzută la art.XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările și completările ulterioare.

Declarația se completează și se depune ȘI de către persoanele fizice care nu realizează venituri și care optează pentru plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Așa spune broșura explicativă a acestui proces.

Ea explicitează în mare cine trebuie să depună declarația, care este termenul de depunere, dacă se poate corecta și cum se depune declarația.

Acoperitoare ar spune, probabil, ANAF, dar insuficientă pentru plătitori. Broșura este lipsită de finalitate din perspectiva plătitorului de taxe.

Tot procesul de completare și depunere a declarației, care este anevoios pentru cei neinițiați, are ca sens calcularea unor taxe de achitat. Din nefericire, ANAF nu merge până la capăt cu explicațiile, așa că ”fericitul” care a reușit să ajungă până la final cu depunerea, s-a cam chinuit degeaba.

Destul de greu, poți intui că trebuie ca până la această dată să și plătești taxele rezultate. Nu este nicio exprimare clară în sensul ăsta, trebuie să deduci tu, cumva. Însă nici urmă de instrucțiuni care să îți spună cum să faci asta. Trebuie să faci ore în șir de cercetare, ca să-ți dai seama ce ar trebui să faci. Sau renunți.

Mai departe, nimeni nu explică faptul că persoanele fizice trebuie să achite datoriile la administrațiile fiscale pe raza cărora au domiciliul. Și atunci nu plătești la reședința de județ, ci trebuie să mai faci un nou research ca să afli care este administrația fiscală de care aparții.

Ironic, site-ul Anaf are în prima pagină, primul ecran un anunț care, la prima vedere, e salvator: Urmează trendul și conformează-te voluntar. Depune declarația unică! 25 mai.

Sună trendy, dar îi lipsește esențialul – un link activ măcar către Broșura explicativă, dacă nu chiar către un ghid riguros întocmit care să lumineze pe cei care îndrăznesc în țara asta să producă mai mult de un salariu.