„Vino acasă, dacă poți, acum. Cineva ne-a lovit mașina și a fugit. Cred că l-au văzut vecinii și elevii de la Spiru (Haret). Sunt mulți oameni pe lângă ea acum. Nu e grav, cred că i-a rupt oglinda. Nu știu dacă i-a văzut cineva numărul de înmatriculare. Nu e grav, să nu te enervezi. Eu sunt într-o ședință, nu am putut vorbi mai mult cu ei. Dar cum să lovești mașina cuiva și să fugi, fără ca măcar să-i lași un bilet în geam cu un număr de telefon?!”. Cum ați reacționa dacă, într-o zi, la serviciu fiind, ați primi un astfel de telefon?
Am pățit-o pe propria piele, luni, în jurul prânzului. Mașina pe care o las parcată în fața blocului, pe o stradă unde accesul este permis doar riveranilor, mi-a fost lovită de un șofer care a fugit de la locul faptei.
Fără să stau prea mult pe gânduri, am plecat de la birou și tot drumul, până am ajuns acasă, am încercat, fără să reușesc, să aflu răspunsul la întrebările: Ce fel de om poate fi acela, care comite astfel de fapte? În ce familie a fost crescut? De ce să procedezi așa? De ce nu sunt oamenii dispuși să-și asume faptele și să creadă că, dacă nu i-a văzut nimeni, sunt ca și scăpați de consecințe? De ce un adult, care are cel puțin 18 ani, se crede mai presus de lege si de bunul simț? În fond, nu omorâse pe nimeni, greșeala era minoră (nu și paguba), rezolvabilă legal și elegant prin asumare.
Ajuns în fața blocului, mi-am găsit vecinii și mai mulți elevi care au fost martori la eveniment, lângă mașină. Pagube? Oglinda de pe partea stângă ruptă în totalitate.
Autorul? Fugit demult, după ce ar fi oprit totuși câteva secunde, ca să realizeze ce a făcut, fără să coboare însă și fără să aibă vreo intenție de a lăsa vreun bilet prin care să mă înștiințeze despre cum pot lua legătura cu el.
Norocul meu? Numărul de înmatriculare i-a fost văzut atât de vecini cât și de mai mulți elevi, cărora le mulțumesc pe această cale pentru ajutorul pe care mi l-au oferit, ajutor fără de care nu aș fi reușit, într-un final, să găsesc șoferul vinovat.
Ce trebuie să faci atunci când îți găsești mașina lovită în parcare
După ce am constatat paguba, m-am îndreptat spre Secția 1 de Poliția Ploiești (Municipiu) pentru a declara evenimentul. Am completat o declarație pe proprie răspundere, am descris modul în care s-a produs acesta, conform declarațiilor martorilor și am indicat numărul de înmatriculare și marca mașinii care m-a lovit.
Agentul constatator mi-a înmânat o autorizație de reparație, spunându-mi totodată, procedural, ce urmează să se întâmple și ce variante am la dispoziție: Odată identificat proprietarul mașinii, în baza numărului de înmatriculare, acesta va fi citat la Poliție unde va clarifica dacă el se afla la volan la momentul producerii evenimentului sau mașina era condusă de o altă persoană. După lămurirea acestui aspect, voi fi chemat, din nou, la Poliție, pentru soluționarea amiabilă a evenimentului.
Trebuie precizat că astfel de evenimente rutiere trebuie anunțate autorităților în cel mult 24 de ore de când s-au produs.
În cazul în care cele două părți nu cad de acord cu privire la producerea evenimentului, păgubitul se poate adresa instanței de judecată pentru recuperarea daunelor.
Marți dimineață, înainte să plec spre birou, am aruncat o privire pe strada pe care locuiesc, într-o ultimă încercare de a găsi șoferul vinovat. Fiind deranjat mai degrabă de lipsa de bun simț și de lipsa de asumare de care a dat dovadă și intuind deja că ar putea fi un elev al liceului din apropiere, m-am adresat unor tineri care tocmai coborau dintr-o mașină.
Le-am explicat întâmplarea, le-am indicat numărul de înmatriculare pe care îl știam de la martori, iar aceștia mi-au confirmat că este vorba de un coleg de-al lor. În urma rugăminții de a mă contacta, adresată prin intermediul celor doi, marți, în jurul prânzului, am fost sunat de acesta.
Vizibil speriat de situația în care s-a trezit, dar pe care o putea evita dacă își asuma greșeala, a încercat să-și susțină, pentru scurt timp, nevinovăția: nu și-a dat seama că a lovit o mașină parcată, nu a simțit nimic. Pe scurt, nu știe nimic, însă își amintește doar că se grăbea, ieri, în jurul prânzului și că nu a coborât din mașină din acest motiv, chiar dacă a recunoscut că s-a oprit la câțiva metri, după ce mi-a lovit mașina. L-am îndrumat spre Poliție, acesta mai având la dispoziție doar câteva ore să declare evenimentul.
Astfel de situații sunt într-adevăr neplăcute, însă pot fi depășite atâta timp cât persoanele implicate dau dovadă de o urmă de bun simț și își asuma faptele. Să crezi că poți scăpa de consecințe apăsând pe accelerație și sperând că nimeni nu te-a văzut nu îți face cinste nici ție și nici familie care te-a crescut.
Soluționare amiabilă sau „hai să ne înțelegem omenește”
În urma evenimentului, oglinda mașinii mele a fost ruptă complet, iar plasticul exterior și sticla au fost sparte. Valoarea pagubei? După o scurtă căutare pe internet și mai multe discuții cu prieteni specialiști în zona auto-moto, peste 1 000 de lei la care se adaugă manopera.
„Sunt tatăl băiatului care ți-a lovit mașina. A greșit, e copil, nu are nici 1 an de zile de când are permisul. Hai sa ne înțelegem omenește”, a sunat propunerea telefonică primită marți din partea tatălui șoferului, invocând prețul asigurărilor și încercând să-și scuze copilul pentru gestul făcut.
Înainte de a fi șofer, sunt un simplu om. Și, la fel ca și voi, am încercat pentru câteva momente să pun în pielea tatălui care încerca să repare cu bani greșelile copilului, însă am declinat propunerea acestuia.
Asigurările auto sunt într-adevăr exagerat de scumpe și vin la pachet cu majorări de prețuri pentru șoferii vinovați de producerea evenimentelor rutiere, însă, înainte să vă grăbiți, să dezbatem acest subiect în comentarii, vreau să vă răspundeți la următoarele întrebări:
Dacă v-ați găsi mașina lovită în parcare, fără niciun fel de informație despre cine ar putea fi autorul, ce ați face?
Ați avea încredere într-un șofer care nu și-a anunțat nici măcar familia de producerea unui eveniment rutier, că urma să vă contacteze, asta după ce ați făcut eforturi pe cont propriu ca să-l identificați?
Ați fi dispus să acceptați o „înțelegere omenească” în astfel de situații sau ați încheia o „amiabilă”?
Dacă accepți propunerea tatălui, nu cumva le faci un rău, atât lui cât și fiului, acesta din urmă crezând că poate oricând să repete comportamentul, pentru că se descurcă tata să rezolve?
Evenimentul rutier s-a produs luni în jurul prânzului, pe strada Constructorilor din Ploiești, o stradă care interzice accesul altor mașini în afara de cele ale riveranilor. Observatorul Prahovean a solicitat un punct de vedere Poliției și Poliției Locale Ploiești cu privire la acest aspect.
O oglinda costa o zecime din pretul acela, pana in100-150 de lei. Cel putin asa a fost cu Renault si mi-am schimbat-o singur acum cateva luni.
Xntr o lume ideala și utopica, nu ar fi probleme. Dar alta e viata reala. Morala: sa pliem oglinzile și sa speram. Autoturismul parcat în zona publica este, perete de sprijin, gard pentru pisicile și cateii iubitorilor de animale, sac de box pentru copii, lucru de vandalizat, furat… Masa pentru urcat copilașul pe capota cu încălțămintea în picioare pentru a i aranja hăinuțele…
Wi gard pentru oameni, la o conversație e un bun punct de sprijin cu blugii cu capse și fermoare la spate sau partea superioara, pentru sprijin cu mainile
lăsând la o parte evenimentul care a avut loc – și anume accidentul – nu crezi că dacă nu ai fii parcat și tu pe trotuar – astfel nu ai fii pus în pericol mamele, tatii, bunicii, bonele, etc care merg cu copii mici in carut sau de mana – atunci acel conducător auto nu ar mai fii mers cu viteza pe acel sector de drum deoarece carosabilul rămas pentru circulație nu ar mai fii așa mare și atunci nu ar mai avea așa curaj pentru a circula cubo viteza puțin mai mare de 30/50 km pe oră? drept urmare pun și eu întrebări – e corect da parchezi așa? poți dormi liniștit tu și soția ta având în vedere că poți fii „părtaș ” la un accident ? e corect sa faci și tu ce fac alții ( că și ei parchează la fel că doar nu sunt locuri de parcare ) ? cum te simți cînd , cu siguranță , mergi și intimpini aceasta situație? și multe alte întrebări. doresc să adaug că nu locuiesc în oraș cu tine/voi. locuiesc într-un alt oraș ( ca in toate de altfel) au loc astfel de accidente și parcări. lăsând la o parte moralitatea după umila mea părere ar trebui să faceți cel puțin amiabila ( corect anunțarea evenimentului la poliție) deaorece acea persoana – indiferent de vârstă , sex și grad de rudenie – să învețe ce e aceea responsabilitatea. și … apoi, dar nu cel din urma , dumneata cu parcarea cum il înveți pe copilul tau?
lăsând la o parte evenimentul care a avut loc – și anume accidentul – nu crezi că dacă nu ai fii parcat și tu pe trotuar – astfel nu ai fii pus în pericol mamele, tatii, bunicii, bonele, etc care merg cu copii mici in carut sau de mana – atunci acel conducător auto nu ar mai fii mers cu viteza pe acel sector de drum deoarece carosabilul rămas pentru circulație nu ar mai fii așa mare și atunci nu ar mai avea așa curaj pentru a circula cubo viteza puțin mai mare de 30/50 km pe oră? drept urmare pun și eu întrebări – e corect da parchezi așa? poți dormi liniștit tu și soția ta având în vedere că poți fii „părtaș ” la un accident ? e corect sa faci și tu ce fac alții ( că și ei parchează la fel că doar nu sunt locuri de parcare ) ? cum te simți cînd , cu siguranță , mergi și intimpini aceasta situație? și multe alte întrebări. doresc să adaug că nu locuiesc în oraș cu tine/voi. locuiesc într-un alt oraș ( ca in toate de altfel) au loc astfel de accidente și parcări. lăsând la o parte moralitatea după umila mea părere ar trebui să faceți cel puțin amiabila ( corect anunțarea evenimentului la poliție) deaorece acea persoana – indiferent de vârstă , sex și grad de rudenie – să învețe ce e aceea responsabilitatea. și … apoi, dar nu cel din urma , dumneata cu parcarea cum il înveți pe copilul tau?
lăsând la o parte evenimentul care a avut loc – și anume accidentul – nu crezi că dacă nu ai fii parcat și tu pe trotuar – astfel nu ai fii pus în pericol mamele, tatii, bunicii, bonele, etc care merg cu copii mici in carut sau de mana – atunci acel conducător auto nu ar mai fii mers cu viteza pe acel sector de drum deoarece carosabilul rămas pentru circulație nu ar mai fii așa mare și atunci nu ar mai avea așa curaj pentru a circula cubo viteza puțin mai mare de 30/50 km pe oră? drept urmare pun și eu întrebări – e corect da parchezi așa? poți dormi liniștit tu și soția ta având în vedere că poți fii „părtaș ” la un accident ? e corect sa faci și tu ce fac alții ( că și ei parchează la fel că doar nu sunt locuri de parcare ) ? cum te simți cînd , cu siguranță , mergi și intimpini aceasta situație? și multe alte întrebări. doresc să adaug că nu locuiesc în oraș cu tine/voi. locuiesc într-un alt oraș ( ca in toate de altfel) au loc astfel de accidente și parcări. lăsând la o parte moralitatea după umila mea părere ar trebui să faceți cel puțin amiabila ( corect anunțarea evenimentului la poliție) deaorece acea persoana – indiferent de vârstă , sex și grad de rudenie – să învețe ce e aceea responsabilitatea. și … apoi, dar nu cel din urma , dumneata cu parcarea cum il înveți pe copilul tau?