Vorbim despre digitalizare, despre programări online, despre pașapoarte electronice, biometrice, despre reducerea birocrației, tocmai pentru ca cetățeanul plătitor de taxe să nu mai fie purtat pe drumuri, amânat, umilit… pe banii săi.
Doar vorbim, pentru că realitatea crudă ne dă cu digitalizarea în cap. Este bine că ne putem programa online pentru un pașaport, este foarte bine… Doar că, deschidem https://epasapoarte.ro/ și încercăm să ne programăm pentru preschimbarea unui astfel de document, care expiră în luna iunie. Rețineți, suntem în… aprilie.
Cât de greu poate să fie? Te apuci și completezi câmpurile cu datele personale și te uiți când este prima dată liberă. Surpriză: în luna iulie! Îți spui că nu se poate, că suntem o țară civilizată și că nu are cum să dureze trei luni, cam cât durează programarea pentru examinarea pentru permisul de conducere, care tot într-o țară civilizată se obține rapid. O țară civilizată, nu România, oricare alta.
Caz concret: Un cetățean român, rezident în Marea Britanie, al cărui pașaport expiră în iunie, speră ca zilele acestea să poată rezolva problema preschimbării, odată cu venirea în țară pentru Sărbătorile Pascale. Trec sărbătorile și în săptămâna pe care o are în minivacanță încearcă să se programeze, luând în calcul inclusiv eventualitatea achitării unei taxe de urgență.
Constată că nu se poate până în iulie, așa că sună la Serviciul Pașapoarte din Prahova. Îi explică interlocutorului că este extrem de complicat să revină în țară în iulie, cu pașaportul expirat din iunie (nu uitați că suntem în aprilie!), plus că pe lângă costurile deplasării trebuie să își iar mai multe zile libere, că doar nu i se dă pe loc documentul.
”Ne pare rău, dar asta e situația! Încercați în alt județ. Sau încercați tot la noi, în fiecare zi, după ora 14, poate mai renunță cineva și prindeți un loc mai devreme.” Minunat, nu?
Din Prahova poți ajunge prin Sălaj sau Maramureș, deși și acolo prinzi un loc prin iunie. Ăsta da avantaj! Te întrebi dacă suntem o țară zdravănă la cap, dacă sistemul nu este capabil să suplimenteze cu personal și tehnică un serviciu care este evident depășit în momentul de față. Cât o fi de greu să nu-ți bați joc de oameni, să faci tot ce trebuie pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lor?
Ce să mai spună solicitantul, cetățean român? Are sens să îi explice funcționarului că a terminat de curând studiile universitare acolo, că și-a găsit un job pe măsura pregătirii, că poate să-l piardă pentru că statul român își bate joc de el și îl pune pe drumuri de care ar trebui să îl scutească?
Te întrebi de ce s-ar întoarce în țară românii plecați să studieze sau să muncească în țări civilizate, unde obținerea unui document este o formalitate, dacă cetățeanul nu are vreo restricție impusă de lege.
Autoritățile noastre vorbesc despre digitalizare, când pentru ele este evident că digitalizarea a fost percepută ca fiind modalitatea de stat cu degetul în fund. Atât s-a putut…
