Am văzut mult discutata fază, în care un arbitru român cere un cartonaș roșu pentru un tip a cărui piele este închisă la culoare.
Rasismul este o tâmpenie, cum discriminarea de orice fel este o mare mizerie, însă ceea ce s-a întâmplat aseară NU are nicio legătură cu vreo formă de discriminare.
Noi îi spunem negru unui asemenea om, cum albului îi spunem alb. Să nu-i mai spunem? Să folosim o altă construcție lingvistică, doar pentru ca niște tâmpiți să nu cumva să profite și să se simtă jigniți? E de noaptea minții…
Spuneam în titlu că lumea s-a tâmpit. Dărâmăm statutui ale unor figuri istorice, cu bunele și relele lor, interzicem filme, doar pentru că acest globalism care se impune politically correct încearcă să ne steargă identitatea, să ne umilim unii în fața altora, să ne negăm originile și faptele, indiferent cum ar fi fost acestea, să nu învățăm nimic din istorie.
Mai avem puțin, apropos de identitatea de gen, în care va fi o jignire să îi spui unei femei că este femeie și unui bărbat că este bărbat. Neee, trebuie să fim o masă amorfă de hominizi cu apucături bizare. Păi, în acest caz, până găsim un nume OMULUI care va fi, să teminăm cu genurile feminin și masculin din limba română. Să trecem toate cuvintele la genul neutru, modificându-le un pic, că doar nu facem hernie inghinală din atâta lucru. De exemplu, femeie. Este un substativ comun feminin, cum altfel să fie???… o femeie, două femei. Doar că, cu puțină bunăvoință, îl facem neutru: un femeu, două femei.
În funcție de vârsta femeii, ne putem adresa astfel: ”bună ziua, femeule!”, dacă e mai tinerică, ”bună ziua doamnule!”, dacă e trecută de prima tinerețe. Caz rezolvat: un femeu, două femei… substantiv comun neutru, sex incert.
În cazul bărbaților, un bărbat, doi bărbați! Așaaa cevaaa, nu se poate! Iese masculin și nu e cazul. Schimbăm puțin și neutralizăm bărbăția: o bărbătulă, doi bărbați. Păi, ori e neutru, ori nu mai e? O să fie cam nasol, pentru că apare tentația miștourilor ieftine, putând lesne să ironizăm un falnilc mascul, cu ”ke faki, fatăăă?”
Cam așa și cu negrul și albul. În limba română, negrul nu are sens peiorativ, decât dacă zâmbești ironic, atunci când faci referire la un individ a cărui piele este mai închisă la culoare, doar pentru că provine dintr-o zonă a lumii. În rest, suntem tot oameni, fiecare cu bunele și relele lui. Nu pielea culorii mă face mai bun sau mai rău. E o mare tâmpenie și o știți, doar că este speculată politic la maxim.
Nu se știe exact dacă a fost Colțescu sau Șovre arbitrul care a spus ”Elimină-l pe cel negru de pe bancă!”, pentru că au apărut dubii în privința autorului. Cineva din vîrful statului sau de la FRF să explice întregii lumi că nu a spus ”Elimină cioara!” sau nu s-a englezit peiorativ spunându-i ”nigga”. Abia atunci ar fi fost vorba despre rasism.
Dacă cel care trebuia eliminat avea pielea albă, pe bancă fiind și albi și negri, iar arbitrul nostru spunea ”elimină-l pe cel alb!”, ăla ar fi trebuit să facă imediat circ? ”Cum adică, mă, mă faci pe mine alb, rasistule?”
Cum ar fi trebuit să îi spună? Elimină-l pe ăla alb, chit că e negru, sau să îl facă roz. Poate că ar fi cel mai bine să facem un mix cromatic, amestecând negrul cu albul și să fim toți gri. Ce culoare are pielea ta, omule? E gri! Bravo! Și toată lumea e mulțumită… Bine că nu ne fac ăștia roz pe toți, pentru că la bărbați chiar ar fi nasol, de-a dreptul kinky.
Că cei din echipa turcească au reacționat, asta era evident, încercând să pună batista pe țambal în privința cartonașului roșu, sancțiune pe care urma să o primească omul care e evident că e gri. Ce m-a uimit însă a fost reacția multor entități media din România, care imediat au găsit titluri de felul ”Inacceptabil! Un arbitru român ne face de rușine! Nu se poate tolera xenofobia! Ură de rasă din partea unui arbitru român!” Cei care ne fac de râs ca nație sunt tocmai tâmpiții care caută senzaționalul unde chiar nu a fost cazul, dând apă la moară altor cretini.
Mai grav, ministrul Sportului, Ionuț Stroe, își cere scuze: „Condamnăm cu fermitate orice fel de exprimare sau declaraţie care poate fi considerată rasistă sau discriminatorie. Îmi cer scuze în numele sportului românesc pentru acest incident nefericit. A fost un incident particular, acest lucru nu reprezintă sportul românesc.” Ca să nu insist asupra declarației, dumneavoastră nu reprezentați nici sportul românesc, nici pe români, domnule ministru. Nu se poate să te scuzi în numele unei națiuni pentru ceva ce nu a făcut, nu în sensul imbecil în care puneți problema.
Abia aștept să îmi spună vreunul ”albule”, pentru că imediat o să sar de fund în sus și o să îl acuz de discriminare. Nu e evident că sunt negru, fie și de nervi pe mizeria care a ajuns lumea în care trăim?
Și ”francezii” de la PSG au părăsit terenul profund ofuscați, solidarizându-se cu echipa turcă și cerând înlocuirea românului, chit că nu au înțeles nimic din ce s-a întâmplat. Oare la fel de ofuscați au fost când arătare de actoraș francez a ironizat, de fapt a jignit grav întreg poporul român, în emisiunea în care ne-a făcut pe toți cerșetori? Câtă ipocrizie…
Discriminare… Dacă vreți cu adevărat discriminare, atunci gândiți-vă serios la ce înseamnă pensii speciale în România, la ce înseamnă diferențele de salarii în UE, la ce înseamnă tratamentul de care au parte românii pe piața muncii din afară, la șansele pe care nu le au toți copiii de a parcurge procesul de educație. Astea sunt adevăratele discriminări, iar presarii care se respectă și își respectă publicul ar trebui să ”ia foc” în fața unor subiecte care tratează adevăratele discriminări.
Necunoscându-i numele ”vedetei”, arbitrul român ar fi trebuit să se ducă până în dreptul lui și să îl arate cu degetul: ”acesta este!” Nu ar mai fi fost acum rasist, ci doar tâmpit, iar ăsta nu e un subiect de presă, mai ales că este de dorit să fim cu adevărat tâmpiți.
Și încă ceva… noaptea minții e albă, nu neagră…
Video: momentul ”circului internațional”
4. Referee: “that black guy, that black guy over there. This is unacceptable. The black there#SayNoToRacismpic.twitter.com/KKA9Ir7vzz
— Ceyhun Kuruoğlu (@Ceeyyhun) December 8, 2020