Biserica Sfântul Nicolae Nou din imediata apropiere a Stadionului Ilie Oană a fost ctitorită de Dimitrie Mârzea, pe un vechi lăcaș sfânt ridicat în 1816 de portăreasa Uță Slătineanca, „boieroaică din neamul Cantacuzino”, așa cum consemnează scriitorul Ioan Groșescu în „Mahalalele Ploieștiului”. Biserica a fost grav afectată în timpul celor două cutremure din 1940 și 1977 și de abia după mai bine de două decenii lăcașul de cult a fost restaurat.
Mahalaua Sfântul Nicolae Nou (Ispravnici) are o istorie aparte, potrivit lui Ioan Groșescu, care consemnează că „despre această parte a orașului, am descoperit o descriere de… poveste”.
„Departe de sat (deci, înainte ca Ploieștii să fie declarat de Mihai Viteazul târg!), între bisericile de azi (în 1915, când scria Zagoriț) Sfânta Vineri și Sfântul Nicolae Nou, era un eleșteu, adunat din izvoare și din ploi, unde, până acum 40 – 50 de ani (cu aproximație, 1865) se împușca(u) gâște și lișițe. Și locul era bun de arat, căci pietrișul se găsește la adâncime potrivită și în față e pământ negru curat, priincios nu numai semănăturilor, ci și viei și pomilor”, scrie Ioan Groșescu, citând din „Târguri și oboare” de G. Petrescu – Sava Zogoriț.
În istoricul Parohiei Sf. Nicolae Nou se precizează că, „în sfântul altar, deasupra spălătorului, pe peretele dinspre catapeteasma bisericii, există următorul amintariu (inscripţie votivă) în chirilică, care oferă date esenţiale despre începuturile acestui sfânt lăcaş: „Această sfântă biserică, cu patronul său Sfântu Ierarh Nicolae, s-a început din temelie la anu 1863, iunie 12, şi s-a sfinţit la 1869, noiembrie 30, fiind slujitori şi ostenitori preotul Gheorghe Hagiu, bătrânul, şi preotul Dimitrie Niculescu. 1870, Mai 20”.
Totodată, în istoricul bisericii, se menționează drept ctitor Dimitrie Mârzea. Numele Biserica Sfântul Nicolae Ispravnici ar fi fost pus pentru că lăcașul de cult era „în vecinătate de Istrăvnicie, respectiv de prefectura de odinioară”.
Despre mormântul care se află chiar în apropiere de intrarea în biserică există mai multe povești.
În republicaploiesti.net se precizează că „în timpul șederii suitei imperiale rusești la Ploiești, în 1877, unii ofițeri ruși asistau la slujbele de la Biserica Sfântul Nicolae. Legat tot de acest moment este și mormântul unui soldat din armata țaristă mort în timpul staționării la Ploiești”.
Povestea celor două turle
Tot în istoricul Bisericii Sf. Nicolae Nou aflăm că lăcașul de cult avea inițial două turle. La cutremurul din 1940, turla centrală a fost grav avariată. Biserica a fost restaurată, 12 ani mai târziu, în 1952, iar în anii 1957 – 1958 a fost renovată pictura de către Dimitrie Hornung din București.
„Din nefericire, la seismul din 1977 a căzut şi a doua turlă a bisericii, cea de deasupra pronaosului”, se precizează în istoricul Bisericii Sf. Nicolae Nou.
După mai bine de două decenii de la cutremurul din 1977, între anii 1995 – 2000, au avut loc lucrări de restaurare, moment în care a fost refăcută și turla din față a Bisericii. Tot în 2000, lăcașul de cult a fost resființit, ocazie cu care a primit și hramul Sfântul Ierarh Alexandru.