Pățania unei ploieștence pe traseul 2: Încă mai sunt oameni!

O ploieșteancă a apelat la ziarul nostru pentru a face publică o întâmplare petrecută recent pe traseul 2 al TCE. Aceasta a vrut să mulțumească celor două controlare care i-au returnat telefonul pierdut.

”Numele meu este M, bucuroasa de a „doua tinerete”, studenta in Bucuresti, cursuri cu frecventa la zi, specializare sociologie, an terminal.

In ziua de 27 ianuarie aveam examen si ma grabeam sa ajung la gara de Vest pentru a merge la București. Urc din statia din spatele Postei romane in autobuzul 2 care duce exact la gara. Platesc biletul, ma așez si iau telefonul la butonat calculand timpii de mers pana la gara in speranta ca voi prinde trenul, iar de nu, ce legaturi mai am pentru a ajunge in timp util sa imi pot sustine examnul.

Ingandurata fiind, o doamna se apropie de mine. Era doamna controlor… Mi-am continuat dupa aceea contorizarea timpului si ajung într-un final la gară. Pe geamul autobuzului vazusem trenul ajuns deja in gara, stationa. Din dorinta de a ajunge la tren, pun repede telefonul in buzunar si fug. In acel moment, doamna controlor impreuna cu colega dumneaei au vazut momentul coborarii, moment in care telefonul mi-a cazut din buzunar. Imediat si-au dat seama de cele petrecute. Eu nu am sesizat caderea, mi-am vazut de alergat catre tren.

Coborand in pasajul scarilor, aud semnalul de plecare al trenului. Panica, dezamagire si reconfigurare timp, rute etc. Urc la suprafata, moment in care bag mana in buzunar dupa telefon. In acel moment am simtit un gol in stomac si un tremur in picioare. A fost momentul in care am sesizat lipsa telefonului. Ma uit in jur pe jos, pe scarile coborate in graba… nimic. Ma napadisera un noian de stari.

Uitandu-ma in continuare in jurul meu, se apropie de mine o doamna. Era doamna controlor care (probabil) sesizase starea mea si ma intreaba bland, cu o voce calma, calda daca am telefonul. Raspund ca nu si nu stiu unde l-am pierdut. Doamna imi spune sa merg cu dânsa in statia autobuzului sa imi inapoieze telefonul care era la colega doamnei.

Cuvintele doamnelor, dar si spiritul civic de care au dat dovada mi-au dat dovada ca inca mai exista OAMENI cu valori morale, oameni onesti si cu mult bun-simt. Ceea ce e rara avis in aceste vremuri in care oamenii „se hranesc” cu alti oameni, vremuri in care degradarea umana e in continua expansiune, vremuri in care empatia, compasiunea, cinstea si onoarea sunt tot mai rare.

In sufletul meu era un amalgam de emotii. Nu stiam daca sa ma bucur de fasirea telefonului sau sa fiu trista ca ratez examenul. Dar cel mai mult am fost impresionata de gestul doamnelor. Le-am multumit din suflet atunci. Vreau sa le multumesc si public deoarece un astfel de comportament, de astfel de oameni cu valori si principii sanatoase de viata avem nevoie in jurul nostru si astfel cred ca lumea ar fi mai bună.

Prin urmare, dragi doamne controlor de pe traseu autobuzului 2 din ziua de 27 ian (in jurul orei 12:00, ora in care autobuzul a ajuns la gara de Vest) sa ma iertați ca nu v-am imbratisat atunci, sunteti niste persoane valoroase (uman vorbind) si va rog sa acceptati multumirea si recunostinta mea publica. Sa fiti sanatoase si sa nu renuntati o clipa din a fi OAMENI, ca persoane is multe. Gestul dvs a contat enorm pentru mine, in primul rand emotional, dar si financiar.

Sper sa cititi acest articol si sa fiti mandre de dvs. Eu sunt pentru ca meritați si poate asa si altii va vor urma exemplul. Da, sunteti un exemplu de urmat pentru societatea in care traim!”