În parcul de la Păulești, de când intri, îți dai seama că oamenii zonei sunt altfel decât cei care frecventează parcurile din Ploiești. Totul îți arată că acolo nivelul de civilizație este mult peste cel din orașul apropiat.
De la iarba frumos tăiată, la leagănele aproape impecabile, până la nivelul de zgomot pe care îl auzi în parc… adică nu-l auzi. Acolo părinții veniți cu copiii în parc nu urlă, nu strigă, nu înjură. Cei mici se joacă frumos, și ai impresia că acești copii nu știu să țipe. Deci se poate… Dar nu asta era ideea…
În parc am văzut câteva pisici care, deși evident ale parcului, păreau chiar curate. La ieșire am observat și motivul.
Exact la inrearea în parc, există castroane cu mâncare și apă pentru ele și, cumva ferit de intemperii, un mesaj scris… care arată că, totuși, nici la Păulești nu sunt chiar roz toate lucrurile: „Vă rog frumos nu mai îți luați caserolele pisicilor. Vă mulțumesc”
Simplu dar… eficient se pare! 😉
E un alt nivel, speram sa rămână asa! Am uitat în parcarea de lângă restaurat o trotineta și am revenit după 1 ora și am găsit-o în locul în care o uitase copilul!