Se pune că cererea reglează oferta. Așa e în teoria economică, cu un ”mic” amendament… cartelizarea rețelelor de comercianți poate dărâma din temelii orice mecanism al economiei de piață. Nu zic că asta s-a întâmplat, dar e de bun simț să iei toate variantele în calcul.
Nu sunt genul să mă uit cu mare atenție la prețul fiecărui produs, dar admit că imediat îmi sare în ochi un preț care nu are nicio legătură cu realitatea, acel preț care îți dă sentimentul că cineva îți fură banii din buzunar sau ți-i trage cu japca de pe card.
Ultimul an ne-a oferit tuturor ”șansa” de a experimenta acest sentiment de furt. Frustrant… ce să zic. De la carburanți și până la bunurile de larg consum, apoi la energie și mai toate serviciile, asigurările, cam toate au ”beneficiat” de majorări. Consiliul Concurenței, ASF și alte instituții cu sinecuriști plătiți regește au dovedit că mimează atribuțiile care le-ar fi justificat existența.
Continuă jaful pe care îl pun pe seama războiului, dar sunt și semne că piața reală îi obligă pe unii să mai umble la prețuri
Să luăm exemplul uleiului de floarea soarelui sau de ce Dumnezeu o fi în realitate și să discutăm ca de la om la om 🙂
Îmi amintesc că la Lidl aveau un sortiment care nu schimba gustul prăjelilor (da, știu, nu sunt sănătoase…), și care costa puțin peste 5 lei/litru. Era un ulei bun, atât cât să nu ai senzația că ai prăjit cartofii în Castrol full sintetic, după ce a fost schimbat dintr-un motor diesel. Dispare brusc, la începutul războiului, pe rafturi fiind doar celelalte sortimente, nu prea multe, care săreau de 15 lei/litru. Săreau unele și de 20. O fi sfințit cu chitanțierul de la Catedrala Neamului. Întreb o bună prietenă din sistem ce e cu acel ulei și îmi spune că era importat din Ucraina și că…na, asta e… ”Găsim rapid o soluție, un alt furnizor.” Și l-au găsit, doar că la 10 lei/litru.
Nu spun că e vina comercianților, mai degrabă la furnizori s-a produs specula. Ok…
S-a schimbat comportamentul de piață. Am început să ne uităm la prețuri, să cumpărăm mai puțin, doar strictul necesar. Nu-i rău, pentru că prea ne băteam joc, fiind una dintre țările speriate de foamete mai rău decât de sărăcie sau de sarcini nedorite. Ne-am mai educat și noi, forțați de împrejurări, dar parcă tot nu e ok să plătim mai mult decât face.
E clar că am consumat mai puțin ulei, că doar nu dădeam suta pe 5-6 sticle. Doar nu suntem nebuni… Scăderea consumului a generat scăderea prețului. Am observat că pe la Lidl a ajuns în jur de 7 lei, iar la Kaufland am văzut cu 6,5 lei, nu 10 cât era cel mai ieftin, în urmă cu 2-3 luni. Nu e ”mega-ofertă”, e un preț cât de cât aproape de realitate, care în niciun caz nu este vândut în pierdere, nici de furnizor, nici de comerciant. Deci… se poate!
”Dacă găsești în altă parte mai ieftin”… e închis
La cartofi nu se poate. Las-o-ncolo de barabulă! 4 lei kilu’? Zici că-i ceafă sau cotlet. Bine, acum și carnea am văzut că poate fi vândută ”la ofertă” cu 18-20 de lei pe kg, deși ajunsese la vreo 35 de lei. Poate o injectează mai abitir cu apă. Glumesc! Nu și despre cartofi. Cred că băgăm în noi cu vagonul, trăind cu sentimentul că ăsta e alimentul de bază al săracului. Doar credem asta, pentru că deja o ardem opulent, când luăm trăistuța cu barabule din raft. Când am văzut cât costă, mă uitam să nu fi greșit ăștia eticheta și eu să nu bântui ca bezmeticul pe la sectorul de trufe. Nu era cazul, văzusem bine.
Cum ar fi, să cumpărăm mai puțin spre deloc cartofi, să li se strice pe rafturi și prin depozite, până le vine mintea la cap și vând la un preț corect, așa cum au reușit cu uleiul? Măcar ăsta nu pute așa cum o face un cartof stricat.
Cumva, dacă ne vom păstra tendința de a fi mai rezervați în a cumpăra cantități care oricum nu ne folosesc, am putea să influențăm prețurile multor produse și servicii. Cam asta e și ideea pentru care m-am legat de povestea prețului la ulei. Încă mai cred că se poate. Povestea cu ”războiul din Ucraina” influențează doar într-o mică măsură prețurile, restul de influență venind din nemernicia și lăcomia unor speculanți. Dar… prost e cine dă, nu cine cere.