Partea a doua a miniseriei Netflix – Rise of Empires: Ottoman Mehmed VS Vlad a fost produsă de turcii de la Karga Seven Pictures în parteneriat cu companiile americane STX Entertainment și Netflix.
Filmul a fost regizat de Emre Sahin, un regizor turc, care, în trecut, a fost acuzat de faptul că în prima parte a miniseriei i-a scos prea mult în evidență pe bizantini, în detrimentul turcilor. În rolul lui Mehmed îl regăsim pe actorul Cem Yigit Uzümoglu, iar rolul lui Vlad Țepeș este interpretat de Daniel Nuță, acesta, împreună cu Radu Micu (căpetenia Dimitrie) fiind cei 2 actori actori români care joaca în această miniserie.
Revenind la Vlad al nostru, așa cum este precizat și-n docudrama “Rise of Empires”, Vlad Drăculea, împreună cu fratele sau, Radu, au reprezentat garanția vasalității lui Vladislav II, tatăl celor doi prinți. Ținând cont de contextul privind faptul că Vlad II l-a trimis alături de Iancu de Hunedoara, la Bătălia de la Varna, pe fiul său cel mare, Mircea, în 1444, când Vladislav I al Ungariei a declarat război Imperiului Otoman, mi s-a părut mișto faptul că cei doi prinți au rămas în viață.
Cu toate acestea, și eu sunt de părere că Mehmed beneficiază de un portret, atât din punct de vedere emoțional, cât și din perspectiva comportamentului său eroic, mult supradimensionat atenției care este acordată lui Vlad Drăculea în cadrul serialului. Da, Mehmed a fost un geniu politic, militar, care a reușit să cucerească Constantinopolul, aducând astfel finalul pentru Imperiul Bizantin, fiind unul dintre cei mai puternici sultani, dar, cu siguranță, viața lui Drăculea nu a fost deloc lipsită de peripeții demne de atenția telespectatorului.
Deși mi se pare firesc din partea regizorului turc să își portretizeze cu lux de amănunte eroul, mi-ar fi plăcut ca serialul să înfățișeze și aspectele foarte importante privindu-l pe adversarul său, Vlad Drăculea. Și aceasta pentru că era interesant ca tinerii, cărora la școală nu li s-au predat și detalii relevante legate de acțiunile domnitorului român, să știe că acesta a îndurat chinuri groaznice în perioada copilăriei sale, petrecută în Imperiul Otoman, alături de fratele sau Radu.
Vlad a servit în rândurile ienicerilor și a fost chiar lăudat pentru abilitățile sale militare, dar refuzul de a se converti la Islam i-a atras pedepse brutale. Acestea au alimentat, cel mai probabil, ura față de otomani, fiind ostaticul lor, și, bineînțeles, dorința de a reveni pe propriile meleaguri.
Nu s-a spus nimic nici despre faptul că acesta a fost un strateg excepțional, nu doar militar, ci și din punct de vedere economic și administrativ, implementând reforme prin instituirea de legi comerciale cu scopul de a depăși criza în care țara se afla la momentul preluării domniei. Valahia devenea, sub conducerea lui, una dintre cele mai sigure țări pentru negustori.
El a implementat un sistem de impozitare a celor bogați, mai ales, vizându-i pe acei boieri și târgoveți care urmăreau să se sustragă de la plata acestora (vezi arestarea sutelor de boieri puși, ulterior, să ridice Cetatea Poienari). A fost nu doar curajos sau răzbunător, ci un luptător împotriva hoției. Poate nu era de ignorat să se explice că acesta a urcat la tron după ce l-a învins în duel direct pe Vladislav II, când era susținut de regele ungar, pentru a proteja granița transilvăneană.
A devenit voievod al Valahiei în august 1456, iar legenda spune că dreptul său divin a fost confirmat de căderea unei comete spectaculoase, chiar în seara cu pricina. Acte militare de mare curaj realizează pe parcursul întregii sale vieți, de altfel. Nu mai întru în detalii.
Mai adaug doar că, pentru frumusețea cinematografică, atunci când au prezentat scenele care ne transmiteau cruzimea și violența fără margini, faptul că, prin aceasta viziune înfricoșătoare (într-adevăr!), Vlad Țepeș devine primul domnitor român care înțelege dimensiunea utilității tehnicilor de imagine, de la acea vreme, nu numai în câștigarea bătăliilor, pentru care resursele, evident, erau limitate, ci pentru a modela în favoarea sa percepția inamicului. Da, a fost un conducător despre care merită să se scrie și să se producă numeroase filme și în continuare.
În fine, mie chiar mi-a plăcut miniseria. Daniel Nuță îl joacă magistral pe Vlad Țepeș, recuzita respectă în detaliu normele acelor vremuri, scenariul nu-i rău. N-avem vampiri, gheonoaie, Vlad Țepeș nu citează maxime din carnetul de partid, cum se întâmpla în filmele alea bune din alte vremuri, iar din punct de vedere istoric, na, nu-i documentar.