Industria americană de film a dat lumii mulți actori de origine italiană iar o parte dintre aceștia sunt cotați că fiind printre cei mai buni dintre cei buni din breaslă. Despre mulți dintre ei s-a vorbit atât de des și li s-au lua așa de multe interviuri încât credem că știm aproape totul despre ei. Însă există și câțiva, puțini la număr ce-i drept, care au fost extrem de nedreptățiți în această privință. Artiști care, în ciuda măreției lor au fost lăsați, de către mass-media din domeniu ori de către unii dintre critici, într-un con de umbră. În ediția de astăzi mi-am propus să repar puțin din această anomanie și să vi-l prezint la lucru, pe extrem de talentatul actor John Cazale.
Un trio de zile mari: Al Pacino, Robert De Niro, John Cazale
Primul film este un “blockbuster” notoriu al anilor ’70, un film mare ce îl are în prim plan pe un Al Pacino în plină vervă artistică. Alături de el apar și alți actori care au făcut ulterior carieră în cinematografie dar desigur, niciunul una atât de strălucită ca a lui. Dar iată că alături de Pacino îl regăsim aici și pe mult mai discretul dar nu mai puțin talentatul John Cazale, pe care l-am mai văzut jucând lângă Pacino și în Nașul, unde a facut un rol remarcabil.
Există o vorbă în lumea actoricească și anume aceea că unii sunt făcuți să fie foarte buni în roluri secundare, tocmai pentru acolo se simt ei cel mai bine; și că de fapt, aceea și doar aceea este posura care îi pune pe ei în valoare cel mai mult. John Cazale a fost, cu prisosință, unul dintre aceștia. Oricum ar fi, știu sigur că o să mai vorbim despre soiul ăsta special de artiști ai genului.
Al doilea film este un nemaipomenit eseu despre om, cu frământările, luptele și fragilitățile sale. Este un film de acțiune inovativ pentru anii ‘70, pelicula având o încărcătură psihologică, romantică, belicoasă și socială care pune în valoare un alt mare monstru al cinematografiei; unul provenit tot din rândul americanilor cu origini italiene: Robert De Niro.
Și pentru că se spune că în umbra marilor stejari nu cresc niciodată buruieni, la fel s-a întâmplat și cu actorul John Cazale, care iată, apare și în această capodoperă cinematografică. Îl regăsim, așadar pe Cazale, pe același afiș cu Pacino și De Niro, atât în seria Nașul, cât și în aceste două filme “de colecție” pe care vi le recomand cu căldură. Și nu vi le recomand neapărat pentru prestația celor doi titani, care oricum și-au confirmat măreția de-a lungul timpului, ci mai ales pentru cea a celui de-al treilea dintre ei.
Cel despre care facem astăzi vorbire, artistul provenit că și primii doi, din aceeași comunitate italo-americană și care, deloc întâmplător, le dă replica acestora, în filmele recomandate azi: John Cazale, un discret munte de talent.
Filmele:
Primul film: Dog day afternoon (După-amiază de câine); An: 1975; Regia: Sidney Lumet; Cu: Al Pacino, John Cazale, Lance Henriksen; Gen: Acțiune, Dramă
Al doilea film: The deer hunter (Vânătorul de cerbi); An: 1978; Regia: Michael Cimino; Cu: Robert De Niro, John Cazale, Christopher Walken; Gen: Acțiune, Dramă.
Spumoși, haioși și talentați
Prima melodie este de fapt o improvizație de măiestrie muzicală și comedie spumoasă, în intepretarea a doi maeștri ai artelor. Primul este considerat cel mai mare toboșar din toate timpurile iar cel de-al doilea este unul dintre cei mai mari comici ai cinematografiei mondiale. Ambii fac aici un moment de virtuozitate greu de egalat și dacă la finalul prestației veți constata că zâmbiți încântați, înseamnă că momentul propus de mine și-a atins scopul.
A două melodie este un “medley” în duet ce aparține altor doi mari artiști de valoare ai scenei. Ambii încearcă să se imite reciproc, cantându-și unul altuia melodiile fără a ezita să își imite și ticurile scenice caracteristice, pentru că mai apoi să cânte în tandem, una dintre cele mai cunoscute melodii ale mapamondului. Sunt spumoși, haioși, talentați și au două voci inegalabile; tocmai de aceea sper, ca și după acest moment să vă simțiți bine-dispuși și relaxați, pregătiți să intrați în week-end cu optimism.
Melodiile:
Prima melodie: Let there be drums; Artist: Buddy Rich & Jerry Lewis; An: 1964; Gen: Solo drums
A doua melodie: Medley; Artist: Engelbert Humperdinck & Tom Jones; An: 1969; Gen: Pop.
Vizionare ori/și audiție plăcută!
