Mi-e dor de Grecia. Dacă pandemia m-a învățat ceva, a fost faptul că trebuie să trăiești clipa. Să te bucuri de locuri, de oameni, de drumuri, de plecări, de sosiri, de întârzieri, de apus sau de răsărit, de cerul înstelat deasupra capului, de timp în aer liber, de tot ce ne-a lipsit în izolare și chiar și după ce s-au mai relaxat condițiile. Teama a persistat în fiecare dintre noi, suficient cât să te împiedice să iei hotărârea de a mai pleca în concedii așa cum făceai pe vremuri.
Așa că am amânat o nouă vizită în Grecia, și pentru moment nu mi-au rămas decât amintirea și senzațiile timpului petrecut acolo.
Dar nu vreau să vorbesc despre Grecia ca mare, peisaje sau atmosferă, ci despre ce am văzut, trăit, simțit la ultima vizită în Thassos, despre felul în care cei care dețineau afacerea de familie ne-au impresionat prin hărnicie, devotament, ospitalitate.
Pensiunea am ales-o la recomandarea unor prieteni. Aflată chiar lângă plajă, în Skala Potamia, are șapte camere în total, situate pe două etaje, deci destul de intim. Duble sau cvadruple, camerele sunt mobilate în clasicul stil grecesc, funcțional, cu 80% din spațiu ocupat, dar până la urmă, cât timp petreci în cameră, în Grecia?
Citește continuarea pe www.vacante.observatorulph.ro
