Moartea celui despre care mulți au scris că a dat numele unei renumite intersecții din Ploiești a fost amplu comentată pe rețelele de socializare. Puțini știu însă că, așa-zisul „moș Cioceanu”, pe numele real Alexandru Tache, locuia în fosta cârciumă denumită pe vremuri „La Cioceanu”, de unde și denumirea populară a intersecției. Cert este că în hărțile vechi ale Ploieștiului nu a existat niciodată vreo stradă cu numele Cioceanu, ci doar cârciuma cu acest nume.
Istoria începe undeva prin anii 1900. La bifurcația străzilor care poartă astăzi denumirea de Torcători și Mărășești se afla o cârciumă vestită. Potrivit monografiei Ploieștiului de la 1904, străzile aveau o altă denumire: Calea Târgșorului și strada Principesa Maria. Cârciuma și-a căpătat la scurt timp faimă, iar oamenii își dădeau întâlnire aici, unde se vindeau mititei și bere la halbă.
Era suficient ca să fie aprovizionată cârciuma cu butoaie de bere, ca lumea să se îngrămădească buluc. La întrebarea unde te duci? oamenii răspundeau simplu: „La Cioceanu”, după numele proprietarului cârciumei. Mica construcție, cu acoperiș albastru ( pentru că la acea dată Ploieștiul era împărțit în mahalale care se deosebeau unele de altele prin culoarea acoperișului) și prispă din lemn, se aglomera tot timpul.
„Pe vremuri, potrivit nomenclatorului de străzi de la 1904, străzile la intersecția cărora era ridicată cârciuma se numeau Calea Târgșorului și Principesa Maria. Numele de Calea Târgșorului vine de la faptul că în zonă se refugiaseră locuitori din Târgșor, care veniseră pe moșia liberă a Ploieștiului, pentru a scăpa de taxele de pe moșia de la Târgșor. Îmi amintesc de cârciuma de la Cioceanu, pentru că a devenit repede celebră. În zonă nu figurează că ar fi existat vreo stradă cu numele Cioceanu, însă cum toată lumea spunea că merge la cârciumă, ”La Cioceanu” s-a păstrat această denumire a zonei”, este de părere arhitectul Călin Hoinărescu.
Nimeni nu știe însă de ce s-a închis cârciuma, şi nici cum a ajuns Alexandru Tache să locuiască aici. Oamenii povestesc că Alexandru Tache ar fi lucrat la această cârciumă, iar proprietarul clădirii, pentru că nu avea copii, i-ar fi lăsat acestuia casa. În perioada 1980 – 1990, denumirile străzilor s-au modificat. Apare strada Torcători și strada Mărășești.
Se vorbește chiar de faptul că în perioada comunistă ar fi existat în plan ca locuința lui Alexandru Tache să fie demolată, ca să facă loc unei intersecții mai mari. Omul însă nu s-a lăsat cu una cu două și nimeni nu a reușit să-l scoată din casă. Pentru că era în vârstă și locuia chiar la intersecția cunoscută sub numele de Cioceanu, bătrânul a căpătat porecla de moș Cioceanu.
Cât adevăr există în povestea vieții bătrânului nimeni nu știe. Cert este că, la o aruncătură de băț de intersecție, pe partea dreaptă cum mergi spre centru, pe strada Eroilor, multe case au fost dărâmate să facă loc blocurilor cu opt etaje.
După 1990, Alexandru Tache a fost extrem de activ. Nicio instituție din Ploiești nu a scăpat de reclamațiile celui care mulți îi spuneau „moș Cioceanu”. Acesta a depus de-a lungul vremii sesizări la Primăria Ploiești, la Prefectură, ba chiar la CAS Prahova. Ani de zile a fost pe drumuri, în speranța că va fi luat în seamă. A reclamat prețul la medicamente, își reclama uneori chiar vecinii, iar alteori, depunea plângeri cu privire chiar la produsele alimentare.
Locuia în casa modestă de la intersecția străzilor Mărășești cu Torcători, într-o singură încăpere, plină de ziare, icoane și fotografii vechi, având suplimentar ca sursă de venit banii obținuți din închirierea unei alte suprafețe din casă. Vecinii își amintesc că aici, în urmă cu 20 – 30 de ani, ar fi funcționat o agenție Loto, apoi un magazin cu tot felul de produse, iar după 1995, spațiul a avut ca destinație magazin de piese auto.
Vecinii nu-și amintesc dacă moș Cioceanu ar fi avut rude și nici dacă avea persoane apropiate. Știu că oamenii care îl vedeau pe treptele casei îi mai aduceau câte ceva de mâncare, pentru că tot timpul era singur (Foto: Ioan Manole Manolescu – Facebook).